Lucian Negreanu: „Colegiul are un rol important și va fi o voce importantă”!

Cunoscut pacienților bucureșteni din postura de medic gastroenterolog la Spitalul Universitar de Urgență, conf. dr. Lucian Negreanu este unul dintre cei trei vicepreședinți ai Colegiului Medicilor din Municipiul București (CMMB). Coordonează Departamentul Jurisdicție profesională și litigii din cadrul Colegiului, o sarcină deloc ușoară având în vedere că în acest „laborator” se analizează orice conflict care ține de practică medicală a colegilor bucureșteni.

Alexandra Mănăilă (AM): Din Comisia de Disciplină a CMMB fac parte 10 medici, nume celebre în medicina românească și 4 membri supleanți. Cum reușiți să colaborați cu aceștia, având în vedere că sunt foarte solicitați de pacienți, sunt implicați în numeroase proiecte și activități, deci greu de abordat?
Lucian Negreanu (LN): Colaborarea între departamentul de Jurisdicție și Comisie este excelentă. Într-adevăr, membrii comisiei de Disciplină sunt personalități importante din medicină și cred că asta dă și greutatea deciziilor, deoarece vin cu toată notorietatea numelor lor. Cu unii dintre membrii comisiei mă știam bine dinainte, cu alții recunosc nu aveam legături. Dar pot să spun că acum ne leagă relații de colaborare excelente. Faptul că sunt niște oameni foarte importanți nu i-a făcut mai puțin disponibili, au venit de fiecare dată. Relația instituțională între cele două organisme Jurisdicție și Disciplină decurge excelent. Din păcate, volumul de muncă este mare. Noua conducere a CMMB a preluat mandatul în decembrie 2015 și fiindcă au fost alegeri se acumulaseră niște dosare.
Noi am schimbat modul de organizare și am considerat că trebuie să lucrăm cu celeritate, să nu rămână lucruri nerezolvate atât de mult timp, pentru că există un orizont de așteptare atât al colegilor medici, cât și al pacienților care se adresează Colegiului. Dacă dăm răspunsuri după 2-3 ani, acestea îsi pot pierde din relevanță.

AM: Concret cum s-a modificat modul de organizare în acest departament de când ați venit?
LN: La departamentul de Jurisdictie sunt niște rigori, tot timpul ne raportam la legislatie și la codul deontologic.
Pentru a putea să ne desfășurăm în bune condiții activitatea, o serie de oameni noi s-au alăturat departamentulului dr. Irina-Adriana Horhoianu, de la Spitalul Municipal (SUUB) ginecolog și dr. Bogdan Gaspar de la Spitalul Floreasca, chirurg. Am ținut cont de aceste două specialități pentru că sunt foarte frecvente plângerile în sfera ginecologiei și chirurgiei și am socotit că în departamentul unde se face multă muncă de documentare (oamenii se uită pe toate documentele, pe istoria cazurilor și toate detaliile care sunt prezentate jurisdicției și apoi le trimit mai departe către comisia de disciplină) trebuie să fie făcută de cei care sunt în domeniu și evident aveau și disponibilitate. Mai mult, există pentru mulți dintre membrii departamentului și o solidă pregătire juridică. Nu este deloc o treabă simplă, aș spune că este una dintre cele mai puțin plăcute interacțiuni cu colegii.

AM: Aș îndrăzni să spun o interacțiune chiar dificilă…
LN: Da, iar noi am încercat să schimbăm puțin optica. Circulă două false impresii, prima pe care o au mulți pacienți, „corb la corb nu-și scoate ochii” și a doua pe care o au doctorii, anume interacțiunea aceasta este privită ca un soi de tribunal care vrea să-ți facă ceva rău.
Uneori pe bună dreptate, dacă stăm să ne gândim la interactiunile cele mai frecvente pe care le au colegii noștri cu Colegiul: vin și stau la coadă pentru acte, sau sunt chemați la comisia de jurisidicție sau la disciplină. Deci, privit din această perspectivă, nu ai cum să iubești Colegiul, dacă ai interacțiuni proaste cu el! Așa că am încercat să schimbăm aceste lucruri, să alegem niște termeni mai potriviți. De exemplu, termenul de anchetă disciplinară mi se pare că sună a anii ‘50 și i-am spus investigație, care poate să aducă la rezultate disciplinare, dar nu neapărat. Cred că o astfel de investigație are și un rol curativ, pentru că într-o greșeală ajută foarte mult să știi că ai greșit, să ai niște opinii ale altora și să te îndrepți. Schimbarea noastră de optică este aceea că nu se vine la o anchetă cincizecistă și încercăm să fie un dialog cât mai normal, iar pacienții și colegii medici să aibă acces la absolut toate datele, ca lucrurile să fie foarte, foarte transparente. Este foarte important ca lucrurile să se desfășoare instituțional, normal, într-un cadru legal.

AM: Câte din plângerile care ajung la CMMB sunt întemeiate?
LN: Exact cele la care s-a răspuns că sunt întemeiate. Cred că nu trăim nici în cel mai bun sistem sanitar, știm cu toții lipsurile, știm cu toții că nu avem mereu prilejul să oferim cea mai bună asistență pacienților noștri, știm că există un soi de conflict medic-pacient care a fost cultivat și că din păcate s-a vorbit destul de puțin de faptul că suntem de aceeași parte a baricadei. Deci, sunt plângeri care sunt întemeiate și sunt unele plângeri absurde, dar tuturor li se dă atenție.
Sunt multe lucruri care țin de o proastă comunicare. Avem plângeri de la pacienți pentru rezultatele unor analize, care aparent nu intră în competența noastră, și constatăm, urmând firul lucrurilor, că pacienții nu au înțeles de ce există acea variabilitate a analizelor, că este vorbă despre niște parametri vii care se mișcă de la o zi la alta sau de la o lună la alta. Pacienții se întreabă unde e greșeala, fiindcă observă o diferență substanțială între rezultate și atunci ne dăm seama că este o eroare de comunicare, că nu li s-a explicat de ce fac analiza respectivă, ce așteptări trebuie să aibă, că poate să fie variabilă la același pacient în aceeași zi.
Cred că fiecare plângere are rolul ei în a îmbunătăți activitatea medicală. Fiecare plângere, oricât de absurdă ar părea, îl învață ceva și pe pacient și pe medic. E un beneficiu pentru toate părțile, deci întemeiate pot fi considerate toate, pentru că vrem să avem niște medici mai buni. Rolul Colegiului este acela că aduce părțile alături și uneori discuțiile au rol catartic, se rezolvă niște probleme care erau lăsate în suspans. Rolul Colegiului nu e unul neapărat coercitiv, dar e corectiv din dorința de-a fi mai bun pentru bolnav. Actul medical, așa cum este el, e supus greșelilor!

AM: Comunicarea defectuoasă este una dintre problemele frecvent întâlnite în plângerile depuse la CMMB. Ce se mai regăsește în acest top al reclamațiilor?
LN: Sunt câteva specialități în care așteptările sunt mari precum: ginecologia, chirurgia, ortopedia, specialitățile chirurgicale în general și poate dintr-un defect de comunicare se creează false așteptări. Aici vina e de ambele părți, într-un fel este și a noastră că nu reușim să explicăm bine lucrurile. Suntem mereu în permanenta criză de timp. Însă este foarte important consimțământul informat, este foarte important să discute cu pacientul ca să vadă ce așteptări are.

AM: Într-un top al celor mai frecvente reclamații intră cele din sfera chirurgiei și ginecologiei, dar și din medicina de familie…
LN: În cazul medicinei de familie care este cea mai importantă interfața a sistemului cu pacientul și locul unde pacienții își varsă foarte multe ofuri, se creează frecvent situații conflictuale, de cele mai multe ori fără legătura cu actul medical. După ce un pacient așteaptă 3 ore și nu poate să-și ia nici rețeta, nici trimiterea, nici medicamentele pentru că nu funcționează SIUI, vă dați seama că apar niște probleme. Colegiul Medicilor București s-a implicat în defectele de funcționare ale cardului și ne dorim să aducem și niște soluții pe care să le prezentăm CNAS și opiniei publice pentru a evita astfel de situații care nu sunt benefice pentru nimeni. Desigur, există și veșnicele probleme de comunicare.

AM: Ideea cursurilor de comunicare oferite de Colegiul Medicilor București a plecat și de la aceste reclamații?
LN: Da. În străinătate există foarte multe astfel de cursuri de comunicare medicală. CMMB s-a gândit să vină în sprijinul membrilor săi și să le ofere gratuit. Sigur, nu avem iluzia că după un curs de comunicare, lucrurile vor fi perfecte, dar cred că se vor îmbunătăți.

AM: Față de anul trecut, numărul cazurilor care sunt judecate la CMMB este în creștere?
LN: Cred că sunt multe motive care vor face ca numărul acestor cazuri să crească. La CMMB ne dorim un mediu normal și instituțional de lucru pentru colegii noștri într-un sistem sanitar cât mai bun pentru a putea să fim alături de pacienții noștri.
Probabil că numărul de reclamații va crește, dar vă asigur că CMMB se va implica nu doar în rezolvarea acestor probleme, ci și mai departe în a veni cu soluții pentru a îmbunătăți starea de lucruri din sistemul sanitar prin toate pârghiile legale disponibile.

AM: Cum vedeați Colegiul înainte din postura de membru și cum îl vedeți acum ca vicepreședinte?
LN: Colegiul evident trebuie să lucreze pentru medici, în deplină legalitate, să fie un organism viu și transparent. Am să vă povestesc experiența personală în momentul în care m-am înscris în Colegiul Medicilor din Franța în anul 2010, la Nisa. Acum ceva timp când cochetam cu ideea de a lucra definitiv in Franța am ajuns la un interviu cu președintele Colegiului Medicilor din regiunea Alpes Maritimes.
Am mers la întâlnire cu ceva teamă. Întâlnirile cu reprezentanții Colegiului din România erau dificile și de multe ori neplăcute și foarte puțin dorite de oricare dintre noi.
De data asta a fost diferit. Nu era coadă, nici întuneric sau înghesuială. Președintele m-a primit exact la ora stabilită. Un bătrânel bonom cărunt și durduliu, care semăna oarecum cu Moș Crăciun. Mi-a dat ceremonios „cel mai important document” necesar instalării în noua postură de practician: jurământul lui Hipocrate. Mi-a spus că am un contract cu un institut important și că există premisele unei relații fructuoase cu acesta. Apoi spre imensa mea surprindere a adăugat: pentru orice problemă ați avea, noi, Ordinul Medicilor, suntem aici. Cu sfaturi juridice sau tehnice. Sau cu orice ajutor necesar. Noi vă reprezentăm și vrem să acționăm în interesul dumneavoastră. A fost o afirmație care m-a uimit. Există și la București consultanță juridică gratuită pentru medici doar că nu știam acest lucru. Și atunci când am candidat în decembrie 2015 am făcut-o cu acest gând: de a repoziționa CMMB și a ajuta la schimbarea lui, la repoziționarea în societatea românească.

AM: Și unde credeți că este locul Colegiului Medicilor București?
LN: Va fi din ce în ce mai prezent, un actor important in sistem, care face ghiduri medicale, care îți dă sau nu dreptul de a practica, dreptul de a fi sau nu angajat, care te asistă legal, care se implică pentru ca arta medicală să se poate desfășura normal. Este o voce care te veghează, îți oferă asistență juridică, un partener de nădejde al medicilor și în același timp pentru pacienți este garantul că se vor sancționa exemplar orice fel de greșeli. Pentru asta va trebui să ne mobilizăm cu toții si să-i readucem alături pe toți colegii noștri membri în colegiu. Vă asigur că echipa actuală a CMMB nu va face niciun fel de compromisuri. Nu suntem dispuși să ocolim lucrurile și avem aceeași viziune că trebuie să schimbăm ceva.
Colegiul are un rol important și va fi o voce importantă, fiindcă suntem cel mai important colegiu din țară, cel mai mare. Ne dorim să-i reprezentăm mai bine pe colegii noștri, știm ce greșeli am făcut și avem suficientă tărie de caracter să schimbăm ceva. Dacă ne-au adus aici, colegii pot să fie siguri că o să ne facem treaba. În momentul de față, CMMB este o comunitate puternică, care își regăseste vocea puternică în societate!