Meniu

Cine pierde și cine câștigă din campania anti-medici

Editorial de Cătălina Poiană

Sunt multe lucruri care trebuie schimbate în Sănătate, pentru că sunt multe nemulțumiri. Atât în rîndul medicilor, cât și al pacienților. Simpla constatare a insatisfacției, fără identificarea cauzelor, nu are cum să ducă la rezolvarea problemelor. Din păcate, se manifestă tot mai mult în spațiul public o tendință toxică: aceea de a specula situația din Sănătate în scopul obținerii de popularitate ieftină, fără a căuta cauzele problemelor.

Colegiul Medicilor din Municipiul București a demarat consultări sociologice și studii științifice prin care să obiectiveze poziția membrilor săi, să analizeze situația din domeniu și să identifice cauzele unor fenomene cu impact negativ în Sănătate. Am vrut să aflăm poziția membrilor noștri asupra subiectelor fierbinți din societatea românească, de la exodul tinerilor la asigurările de malpraxis, de la fenomenul violenței la adresa medicilor, la disfuncțiile cardului de sănătate.

Cel mai recent studiu realizat de CMMB privește sindromul de epuizare profesională a medicilor: sindromul burnout, care duce la scăderea performanțelor medicului, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului. În prestigioasa revistă Viața Medicală sunt publicate rezultatele acestei cercetări. Am prezentat datele și mass-media generaliste, iar presa de calitate a transmis, în zeci de publicații și la televiziunile cele mai importante, semnalul nostru.

Concluzia fermă pe care o putem susține cu datele acestei cercetări sociologice este că medicul și pacientul sunt de aceeași parte a luptei cu un sistem birocratic, stresant și neperformant.

După cum arată sondajul realizat cu respectarea metodologiei Copenhagen Burnout Inventory, principalul factor de stres în cazul profesiei medicale îl reprezintă anvergura sarcinilor birocratice.

Medicii sunt obligați să suplinească lipsa personalului administrativ, să dobândească și competențe manageriale și să efectueze muncă de birou, în plus față de misiunea lor de a stabili diagnosticul și de a oferi soluții terapeutice corecte.

Sarcinile birocratice transferate medicului sunt tot mai numeroase și vin în conexiune cu alt factor important de stres: imposibilitatea de a oferi tuturor pacienților tratament de calitate. Medicul este obligat să administreze resurse limitate, să decidă priorități și să limiteze soluțiile terapeutice la ceea ce i se permite pacientului să obțină, de către sistem. Astfel, un mecanism impersonal de alocare a resurselor transferă responsabilitatea de la decidenți la nivelul personal, al relației medic pacient. Aceasta se tensionează artificial, pe de o parte, și pe de altă încarcă emoțional medicii, accentuînd stresul inerent acestei profesii.

O altă explicație a fenomenului burnout este lipsa recunoașterii sociale. Nu vorbim doar de salariu, care este mult sub cel al unor categorii profesionale aflate la același nivel de pregătire și de responsabilitate. Ca întrebare retorică, din păcate, câte alte categorii profesionale au de studiat minimum 12 ani și riscă la fiecare decizie să răspundă pentru o viață?.

Mai gravă decât lipsa satisfacțiilor materiale, este atmosfera ostilă acestei profesii din spațiul public. Sunt peste cinci milioane de internări și au loc zeci de milioane de consultații, în fiecare an. Numărul cazurilor în care se produc erori de diagnostic sau se manifestă tensiuni în relația medic-pacient este de ordinul sutelor. Cu toții ne dorim ca aceste situații să nu existe, dar în locul identificării cauzelor reale și reducerii riscurilor sunt declanșate adevărate campanii de culpabilizare a medicilor. Reproșurile permanente din spațiul public, acuzațiile lansate înainte de a cunoaște situația, fără a asculta poziția celor criticați îi afectează nu doar pe medici, ci și pe pacienți.

Asta o demonstrează studii științifice realizate în țări care își doresc sporirea siguranței pacientului, nu doar găsirea unui țap ispășitor, asta arătăm și noi prin rezultatele cercetării privind fenomenul burnout. Campaniile de culpabilizare contribuie la acest fenomen, la epuizarea emoțională a profesioniștilor, crescând de fapt riscul de eroare medicală, scăzând performanțele medicilor și deci afectând în final pacientul.

Acesta este adevăratul semnal de alarmă generat de aceaste date: victimă a campaniei de demonizare a medicilor este în egală măsură și pacientul. Exodul profesioniștilor, tensionarea relației, lipsa încrederii, a complianței terapeutice, epuizarea medicilor, toate acestea scad performanța sistemului medical românesc, lovesc deopotrivă medic și pacient.

Reciți rândurile de mai sus pentru a vedea cui folosește o astfel de strategie!

(Viața Medicală, 22.09.2017)