Sindromul burnout – posibil risc pentru medici și pacienți

Un studiu realizat de Colegiul Medicilor din Municipiul București și-a propus să măsoare nivelul de stres profesional în rândul medicilor din București. Chestionarele aplicate și metodologia folosită sunt standardizate internațional, conform Copenhagen Burnout Inventory, care măsoară trei tipuri de burnout: personal, profesional și cel legat de lucrul cu pacienții. Studiul a fost realizat în perioada aprilie-august 2017.

Sindromul burnout sau sindromul epuizării profesionale reprezintă o stare de epuizare, atât fizică, cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni frecvente cu oamenii. Apare tot mai frecvent în epoca modernă și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului.

Cauzele acestui sindrom sunt, potrivit psihologilor, imposibilitatea de a deține controlul la locul de muncă, absența recunoașterii sociale și munca în exces, care lasă prea puțin timp de relaxare sau pentru activități în familie.

Sindromul burnout duce la scăderea concentrării și a memoriei, insomnie, crește riscul erorilor și reduce productivitatea. Persoanele afectate pot ajunge la depresie, anxietate, au dificultăți în luarea deciziilor, sau o iritabilitate crescută cu episoade de agresivitate.

Fenomenul este cunoscut și analizat de zeci de ani în Occident, urmărindu-se identificarea cauzelor, evaluarea impactului și reducerea riscului de epuizare profesională. Este evident că în domeniul medical sindromul burnout produce suferințe atât profesioniștilor, cât și pacienților, deoarece crește riscul de eroare și reduce performanțele.

Sondajul realizat de CMMB a urmărit măsurarea nivelului de epuizare și identificarea principalilor factori care accentuează stresul profesional în rândul medicilor, ca și a soluțiilor propuse de aceștia pentru remedierea situației.

Participanții la studiul CMMB au declarat că lucrează în medie 42,9 ore pe săptămână și consultă în medie 18,2 pacienți pe zi. 30 la sută au două locuri de muncă, iar 12 la sută, trei sau mai multe job-uri.

Studiul arată că 55 la sută dintre medicii bucureșteni suferă de burnout personal, 52 de burnout profesional, 36 la sută de burnout legat de interacțiunea cu pacientul, iar 24% suferă de toate cele trei tipuri.

Cifrele din studiul efectuat de Colegiul Medicilor din Municipiul București sunt mai mari decât cele din alte țări europene. Nivelul sindromului burnout în Franța este de 42,4%, în Germania de 48,7%, iar în SUA, de 45,8%. Un studiu efectuat în 12 țări europene arată că 43% dintre medici suferă de epuizare emoțională. În Marea Britanie, studii de specialitate arată cu unul dintre trei medici are simptome de burnout.

Concluziile cercetării sunt:

  • burnout-ul este prezent într-un număr destul de mare de cazuri, dar este mai puțin legat de lucrul cu pacienții, ci mai degrabă de factorii de sistem (birocrație, legislație neclară, presiuni emoționale ale rudelor, recunoaștere socială redusă, lipsuri materiale). Scorul de stres pentru lucrul cu pacienții este în mod constant mult mai mic decât cel pentru alți factori.
  • soluțiile propuse de medici se referă în mare parte la reorganizarea sistemului sanitar, de la reducerea birocrației la reglementările mai clare și adecvarea resurselor alocate (de la dotări la numărul personalului) la nivelul solicitărilor din partea societății.
  • femeile sunt mai afectate de fenomenul burnout decât bărbații.

Ce măsuri trebuie luate?

Un real ajutor ar putea fi oferit medicilor de implementarea unor programe de management al stresului. De asemenea, ar fi important ca societatea să cunoască și să recunoască existența fenomenului burnout. Blamarea medicilor și campaniile de culpabilizare nu rezolvă problema lipsei de dotări și de personal, ci amplifică stresul și frustrarea profesioniștilor, închizând un cerc vicios.

Autoritățile au prima responsabilitate în ruperea acestuia, prin îmbunătățirea condițiilor de lucru, inclusiv accesul la toate variantele terapeutice pentru tratarea pacienților, dotarea corespunzătoare nivelului de așteptare din societate, debirocratizarea sistemului, realizarea unor legi și protocoale terapeutice clare.

CMMB trage un semnal de alarmă privind nivelul de stres și factorii care duc la acesta și se arată deschis pentru dialog cu instituțiile responsabile de schimbarea situației.

Sorina Maria Aurelian, presedintele Asociatiei Tinerilor Medici Geriatri (ATMG) a deschis usile Asociatiei pentru toti colegii care vor sa intre si sa dea o mana de ajutor, mai ales ca acum i-ar prinde bine fiind in plina derulare campania de voluntariat in sprijinul persoanelor varstnice: ‘Fa o fapta buna. Petrece o ora din viata ta cu o persoana in varsta.’

Alexandra Manaila (AM): Aceasta campanie se adreseaza doar tinerilor geriatri sau si altor medici tineri?
Sorina Maria Aurelian (SMA): Cu ocazia Anului imbatranirii Active si a Solidaritatii intre Generatii, campania de voluntariat initiata de ATMG isi propune sa creasca implicarea tinerilor in comunitate, in sprijinul persoanelor varstnice, prin realizarea de parteneriate cu organizatiile neguvernamentale de profil din diferite orase, care pot implica voluntarii intr-o serie de activitati pe care acestia le pot desfasura in sprijinul persoanelor varstnice: pregatirea hranei, alimentarea, mici cumparaturi, plata facturilor, comunicare.

AM: Veti incerca sa promovati voluntariatul in sprijinul persoanelor varstnice si catre medicii de familie?
SMA: Medicii de familie sunt primii care iau contact cu varstnicii si au o imagine de ansamblu care le da posibilitatea sa cunoasca atat nevoile varstnicilor cat si capacitatile celor din jur de a acorda servicii de voluntariat. Campania ‘Fa o fapta buna. Petrece o ora din viata ta cu o persoana in varsta’ are ca scop promovarea voluntariatului si sprijinirea organizatiilor non-guvernamentale care desfasoara activitati de voluntariat. Cautam parteneri care organizeaza sau intentioneaza sa organizeze activitati de voluntariat in sprijinul persoanelor varstnice. Activitatea ATMG in cadrul acestui proiect este de a mediatiza activitatile de voluntariat desfasurate de parteneri si de a lua legatura cu organizatii care pot atrage voluntari, de exemplu cu asociatii studentesti. Activitatile pe care dorim sa le promovam sunt atat cele nespecializate (suport social pentru activitatile cotidiene – alimentare, pregatirea mesei, mici cumparaturi etc.) cat si cele specializate (exemplu – screnning pentru deficitul cognitiv). Este de dorit sa colaboram la acest proiect si cu organizatii ale medicilor de familie.

AM: Cum pot combate medicii fenomenul discriminarii pe criterii de varsta (ageism)?
SMA: Varstnicii sunt deseori marginalizati si exclusi de la activitati economice si sociale (chiar atunci cand au capacitatile necesare de angajare in astfel de activitati). Li se ignora opiniile, dorintele, preferintele, consimtamantul, luandu-se adesea decizii de catre altii in numele lor. Ageismul se manifesta in familie, in institutiile de ingrijire si sanatate, in societate. Medicii pot contribui la combaterea discriminarii prin constientizarea fenomenului, prin identificarea cazurilor la varstnicii cu care vin in contact prin constientizarea actului medical (varstnicii, se stie sunt cei mai mari consumatori de servicii medicale), prin sesizarea celor in drept sa ia masuri.

AM: De ce ati lansat un concurs de fotografie artistica ‘Portret de varstnic: Oamenii de langa noi’?
SMA: Acest concurs de fotografie artistica isi propune sa aduca in atentia publicului larg persoanele varstnice de langa noi, cu implinirile sufletesti dar si cu nevoile lor. Propunem tinerilor (indiferent de profesie) sa se opreasca si sa arunce o privire mai adanca asupra vietii unor oameni care fac parte din viata noastra. Concursul se adreseaza publicului larg si va fi mediatizat pe adresa noastra de facebook incepand cu data de 15 iunie, pozele fiind postate si pe site-ul nostru www.varste.ro, unde gasiti regulamentul si premiile concursului.

Geriatria nu este obligatorie la UMF Bucuresti

AM: Care este in prezent interesul studentilor la medicina din Romania pentru specialitatea geriatrie si ce ar trebui facut sa creasca acest interes?
SMA: Aceasta specialitate trebuie cunoscuta mai indeaproape de studentii la medicina, mai ales ca in mod paradoxal in facultate se invata mai ales despre diagnosticul si tratamentul bolilor la pacientul adult dar in practica se trateaza cu preponderenta pacientul varstnic. In acest scop, noi incercam sa ii atragem pe studenti in actiunile care le intreprindem dar si factorul decizional ar trebui sa modifice curricula studentului la medicina din cadrul Facultatii de Medicina Bucuresti, aceasta disciplina devenind obligatorie asa cum este in restul centrelor universitare Iasi si Cluj. Cei mai mari consumatori de servicii de sanatate sunt varstnicii, de aici si interesul din ce in ce mai mare al studentilor, dinamica fiind ascendenta.

AM: Cati medici rezidenti in geriatrie sunt in Romania si cati din acestia pleaca din tara la terminarea specialitatii?
SMA: Nu cunosc cifrele cu exactitate, dar pot sa va spun ca din pacate numarul locurilor scoase prin concurs la examenul de rezidentiat a scazut dramatic in ultimii 5 ani, fiind ani in care nu a existat nici un post scos la concurs (ex.2008). In medie sunt cam 10 locuri pe an, insuficiente pentru a acoperi populatia varstnica din Romania. In afara de faptul ca sunt putini specialisti cu acesta specialitate, majoritatea nu-si gasesc un loc de munca in tara si pleaca in tari occidentale: Anglia, Franta, Germania, unde in contextul boomului demografic e o nevoie acuta de astfel de specialisti care sunt remunerati pe masura. De asemenea, multi specialisti lucreaza in domenii colaterale sau fac si a doua specializare pentru ca nu gasesc de lucru in acest domeniu. Probabil ca date mai exacte in acest sens detin autoritatile in drept: Ministerul Sanatatii si Colegiul Medicilor din Romania.

AM: Care este nivelul geriatriei in Romania comparativ cu celelalte tari europene?
SMA: Geriatria romaneasca, in pierdere de viteza dupa disparitia fondatoarei Acad. Ana Aslan si nu prea sustinuta de autoritati (circa 140 de specialisti, posturi putine in raport cu necesitatile si solicitarile) incearca sa promoveze servicii de calitate, conform recomandarilor ghidurilor si legislatiei europene, cel putin asa se intampla in clinicile universitare din Bucuresti (Institutul National de Geriatrie si Gerontologie ‘Ana Aslan’, Clinica de Geriatrie a Spitalului de Boli Cronice Sf. Luca si Clinica de Geriatrie a Spitalului Elias) de care am eu cunostinta. Geriatria in Romania a fost si va ramane o tara de top prin resursele umane specializate.

AM: Cat de mult sunt implicati tinerii geriatri romani in cercetarea clinica si fundamentala?
SMA: Multi din tinerii geriatri sunt doctoranzi, castigatori de granturi si burse cu inclinatie spre cercetarea clinica si fundamentala. Din pacate, se lovesc de imposibilitatea desfasurarii acestor activitati in tara, din lipsa de fonduri dar mai ales din lipsa locurilor de munca.

Repunerea specialitatii pe locul meritat

AM: Ce-i lipseste la momentul actual Asociatiei Tinerilor Medici Geriatri?
SMA: Cred ca ne lipseste sustinerea autoritatilor la nivel de structura decizionala, care ar putea ajuta dezvoltarea retelei de geriatrie si prin intermediul nostru, al tinerilor care doresc sa construiasca, dar sa si munceasca, sa dezvoltam o retea la nivel national care sa satisfaca nevoile populatiei imbatranite, prin servicii profesionale medicale de calitate. Inca de la infiintare si pe parcursul intregii noastre activitati am fost sprijiniti si incurajati de cei indragostiti de acesta specialitate: prof. dr. Constantin Bogdan, conf. dr. Gabriel Prada, dr. Ana Capisizu si altii care doresc repunerea acestei specialitati pe locul meritat. In acest moment cred ca mai este nevoie, ca in toata medicina de altfel, de cresterea gradului de dotare, deci resurse materiale si poate de cateva precizari legislative privind facilitatile in domeniu si accesul la acestea.

AM: Care sunt specialitatile medicale cu care geriatria interfera cel mai des?
SMA: Medicul specialist geriatru si gerontolog interfera prin specificul patologiei si caracterul integrativ al specialitatii cu toate celelalte specialitati (medicina de familie, psihiatrie, neurologie, recuperare, medicina interna, cardiologie, urologie, ortopedie, s.a.) realizand atat reabilitarea postacuta a pacientului cat si echilibrarea globala in contextul polipatologiei. Prin formare, medicul geriatru priveste si partea sociala, care inseamna o asigurare a independentei pe termen cat mai lung si o imbatranire activa, lucrand in echipe multidisciplinare (asistent social, psiholog, nutritionist, s.a) si tratand cu respect nevoile si suferintele persoanelor varstnice.

AM: Cum pot contribui medicii bucuresteni la promovarea unei ingrijiri medicale de calitate pentru persoanele in varsta?
SMA: Cred ca ar trebui sa ne gandim si la serviciile de ingrijire la domiciliu care ar fi in beneficiul pacientului; astfel am reduce din costuri si pacientul varstnic ar beneficia si de reinsertia sociala care poate determina la un moment dat acutizari sau decompensari ale bolilor cronice de care sufera.

AM: In ce masura se poate vorbi de o retea de geriatrie la nivel national?
SMA: Din nefericire, nu se poate vorbi de o retea de geriatrie, poate doar de niste muguri ai retelei. Societatea Romana de Geriatrie si Gerontologie a facut numeroase demersuri si memorii catre Ministerul Sanatatii, dar schimbarile de conducere au facut ca aceste hartii ‘sa se piarda’. Alaturi de SRGG, cu fiecare ocazie pe care o avem incercam sa le amintim de necesitatea acestei retele, initial de tip ambulator in fiecare spital judetean, costul de realizare fiind minim pe cand beneficiul ar fi foarte mare.

AM: Clinicile de geriatrie din Romania (atat cele din spitalele private, cat si cele de la stat) se ridica la standardele europene?
SMA: Acum depinde ce intelegeti prin standarde europene, dar clinicile noastre de stat, cel putin cele in care am lucrat in Bucuresti, acorda servicii de diagnostic si ingrijire conform ghidurilor si recomandarilor europene. In Romania nu exista inca o diversitate a acestor clinici/servicii cum exista in Europa, si nici segmentul privat nu este pe deplin dezvoltat, dar inevitabil si fortati de imprejurari se vor dezvolta.