În era terapiilor inovative, se discută despre testarea moleculară în oncologie ca fiind o necesitate pentru individualizarea prognosticului și chiar a terapiei ţintite pe modificări genetice specifice. Întâm-plător, recent, asistam la un regal susţinut de unii dintre cei mai buni geneticieni din Germania și din Europa, în cadrul întâlnirii anuale a European Leukemia Network (ELN). Centrul lor de diagnostic este unul dintre cele mai performante din Germania și acoperă diagnosticul hematologic pornind de la morfologia clasică până la citogenetica automatizată și secvenţierea de nouă generaţie.
Excelenţa în diagnosticul genetic și molecular al hemopatiilor maligne se bazează pe o permanentă cercetare. Experţi din toate domeniile pot fi găsiţi în cele mai titrate publicaţii de profil hematologic, ghidurile de specialitate de diagnostic și tratament bazându-se pe cercetărilea cestora.Este poate ușor să vrei să finanţezi o astfel analiză de înaltă performanţă, însă greu să aplici acest lucru la noi în ţară, pentrucă ne vom lovi de lipsa expertizei în centrele de diagnostic, chiar dacă ea există în anumite nuclee de cercetare. În reţeaua publică nu există personal suficient și competent și nici echipamente, iar experţii pot face anumite proceduri doar în institutele de cercetare, unde există echipamente, dar nu și bani pentru reactivi. Din păcate, atât timp cât cercetarea există doar în unele instituţii, iar experţii sunt separaţi de aplicaţia practică, nu vom putea avea la îndemână o reţea de centre de analiză genetică și moleculară de performanţă, iar singurii jucători de pe piaţă vor fi laboratoarele private, care își permit chiar să externalizeze astfel de analize. Însă acest lucru duce la lipsa unei posibilităţi reale de verificare a expertizei pentru aceste analize și la dispariţia treptată a profesioniștilor în aceste tehnici de înaltă performanţă, pentru că obţinerea rapidă a unor rezultatela niște analize genetice sau moleculare va duce la transformarea noastră în consumator de teste de înaltă performanţă.
În acest ceas, soluţia reală este de a elabora un plan de creare și de susţinere a centrelor de diagnostic, în marile centre universitare, care să prevadă: normarea de personal, dotarea cu echipamente și conectarea centrelor de cercetare la aceste centre de diagnostic. Pentru acest lucru, trebuie să se înţeleagă necesitatea dezvoltării acestor centre de expertiză în spitalele din reţeaua publică de sănătate. Creșterea expertizei practicienilor înseamnă și să aibă la îndemână toate aceste mijloace moderne de diagnostic care vor duce, în timp, la creșterea calităţii îngrijirii pacientului, care este în centrul atenţiei.
Autor: conf. dr. Horia Bumbea, Viața Medicală nr. 11 (1519) din 15 martie 2019