Constatăm, în ultima vreme, că știrile medicale sunt contradictorii. Avem știri pozitive, care descriu progrese făcute în lumea medicală românească, sau știri negative, care aduc în faţă insuccesele medicilor sau care interpretează ca eșec deficienţele sistemului de sănătate din România.
Dacă în urmă cu un an eram îngrijoraţi de sustenabilitatea schimbărilor salariale, am văzut că impactul a fost în general pozitiv, inclusiv prin afluenţa crescută a candidaţilor la medicină în toată ţara, și, probabil, prin reducerea emigraţiei medicilor. În prezent însă, au apărut voci care cer un sistem de valorificare a competenţei și a expertizei, în funcţie de complexitate și de volumul de muncă depus, ceea ce sistemul actual de salarizare nu poate realiza. Cu siguranţă că un astfel de mecanism este necesar, însă, în același timp, o motivare suplimentară a medicilor de a acoperi zone mai puţin favorizate este practicată peste tot în lume, în cadrul politicilor de sănătate, iar introducerea tuturor acestor factori îngreunează realizarea unui echilibru. Ce rămâne cu adevărat neacoperit în actualul sistem este motivarea experţilor, lucru despre care am mai scris în editoriale precedente. Este necesar să se găsească mecanisme care să aducă laolaltă experţi în domenii complexe ale sistemului de sănătate. Este nevoie să se realizeze un sistem care să permită centrelor de cercetare, de exemplu, să își extindă expertiza spre aplicaţiile clinice, de diagnostic sau intervenţionale, pentru că în prezent există o dihotomizare între cercetare și activitatea clinică sau paraclinică din sistemul public de sănătate. Cu siguranţă trebuie schimbată și mentalitatea organizatorică a sistemului public, obișnuit cu deferenţa, uneori chiar absolutizată, faţă de șeful ierarhic, și care face în prezent ca unii experţi dinsistemul public să se piardă, emigrând nu doar către sistemul privat, dar și în alte ţări în care sistemul de valori le permite recunoașterea expertizei. Schimbările sistemului de sănătate românesc în ceea ce privește procedurile de acreditare instituţionale și orientarea treptată spre criteriile europene, ca referinţe, par a fi căile de formare a sistemului de valori care să conducă la selectarea profesională corectă. Iar pentru că în unele situaţii mediatizate încă se judecă visceral, cred că este nevoie, nu în ultimul rând, de educarea publicului, care să nu mai caute cu orice preţ vinovatul, ci soluţia.Niciun sistem de sănătate nu este perfect, iar dacă există abateri, ele trebuie corectate în cadrul sistemului, cu elementele care le-au produs, nu cu eliminarea lor fără discernământ.
Autor: conf. dr. Horia Bumbea, Viața Medicală nr. 14 (1522) din 5 aprilie 2019