Înfiinţarea cabinetelor medicale presupune obţinerea unor avize, conform Ord.MSF nr. 153/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea și funcţionarea cabinetelor medicale. Astfel, eliberarea avizului pentru înfiinţarea unui cabinet medical se face numai după verificarea de către colegiile teritoriale a dotării minime necesare funcţionării cabinetului medical în specialitatea pentru care se dorește autorizarea. Excepţie de la această regulă fac cabinetele din ambulatoriul integrat al spitalelor, care sunt avizate de Ministerul Sănătăţii. Totul pare în regulă, ne bucu-răm că există o reglementare riguroasă, astfel încât să se verifice temeinic că în cabinetele medicale se desfășoară activitatea conform legislaţiei, cu respectarea normelor, care, în final, au rolul de a proteja nu doar pacienţii, ci și medicii. Bine ar fi dacă și realitatea ar corespunde acestor deziderate.
Constatăm că, poate de prea mult timp, nu se poate obţine avizul pentru desfășurarea activităţii medicale pentru anumite specialităţi. Motivul? Simplu, pentru că sunt specialităţi medicale pentru care nu este prevăzută dotarea minimă, în timp ce, pentru cele mai multe, dotarea minimă prevăzută de Ordin a devenit anacronică și trebuie corelată cu evoluţia tehnicii și aparaturii medicale.
Cum se poate întâmpla acest lucru? Păi, de exemplu, dacă vrei să obţii avizul pentru specialita-tea hematologie, constaţi că nu sunt prevăzute norme pentru dotarea minimă a cabinetului, astfel încât nu se poate respecta legea prin care este stipulată obligativitatea de a se bifa respectarea dotării minime la avizarea cabinetului. Care este răspunsul dela minister pentru această problemă? Că nu se pot înfiinţa ca-binete medicale pentru care nu este prevăzută dotarea minimă…Serios? Nu credeţi că prin această interdicţie se îngrădesc drepturi fundamentale? Hai să mergem mai departe. Ce găsim? Că pentru gastroenterologie trebuie să ai în dotare endoscop, de parcă nu mai poţi consulta și da o reţetă pentru gastrită fără să îi faci omului la fiecare prescriere o endoscopie. Pentru desfășurarea activităţii de ecografie de către un radiolog, acesta trebuie să obţină aviz de desfășurare a activităţii de radiologie, cu aviz CNCAN etc., deși el nu intenţionează să folosească aceste metode, în timp ce medicii cu competenţă de ecografie (medic de familie, de exemplu) nu au nevoie de aceste avize. La nefrologie este prevăzută dotarea cu aparat ECG, ecograf, microscop, aparatură automată, minimum zece analize… Deja simt că nu mai înţeleg nimic. Să ne amintim, totuși, că o minimă consultaţie medicală presupune doar competenţa medicului și că, de multe ori, o consultaţie pentru second-opinion presupune doar analiza unor rezultate ale investigaţiilor și, eventual, examinarea bolnavului.Așa ne dăm seama că aceste norme au fost elaborate fără a secunoaște toate specialităţile medicale sau s-au confundat dotările minime cu cele optime, iar în unele cazuri chiar s-a exagerat. Lucruri grave, deoarece consecinţa este îngrădirea dreptului lamuncă.A făcut Colegiul Medicilor ceva pentru a rezolva aceste probleme? Răspunsul este afirmativ. CMMB a iniţiat, încă din 2017 ,demersuri pentru a se modifica acest ordin, iar CMR a înaintat propunerea către minister. Constatăm însă că mai repede seschimbă legea pensiilor speciale sau se votează legea canabisului decât se reglementează exercitarea activităţii medicale.
Autor: conf. dr. Horia Bumbea, Viața Medicală nr. 30 (1538) din 26 iulie 2019