S-a împlinit, acum câtevazile, peste o lună de întrerupere a funcţionării cardului de sănătate. Asta, dacă înainte se putea numi funcţionare, pentru că din postările medicilor pe site-urile de socializare, dar nu numai, am aflat că în mod repetat au existat perioade de funcţionare defectuoasă. Mediciide familie în special au fost nevoiţi să încarce datele în afara programului de lucru, ceea ce în mod evident a afectat grav calitatea serviciilor medicale oferite și, nuîn ultimul rând, a crescut gradul de stres al acestora. În prezent, ne bucurăm că funcţionează din nou sistemul cardului de sănătate, însă nu putem să nu ne întrebăm cât va mai dura până când va pica din nou.
Pornind de la aceste probleme, observăm că în prezent sunt din ce în ce mai mulţi factori care afectează derularea serviciilor de sănătate publică. De altfel, întreaga noastră societate este în acest moment complet schimbată, asistăm practic la o dependenţă uriașă a sistemului social de tehnologie, de tehnologia informaţiei înspecial. În ceea ce ne privește, constatăm că trebuie să ne revizuim modul în care privim actul medical, deoarece dacă înainte de informatizarea sistemului medical acestase desfășura strict în cabinetul medical, prin interacţiunea directă între medic și pacient, acum intervin și alţi factori. Acești factori sunt legaţi deintroducerea în sistem a datelor despre pacient, de accesul la informaţiile personale ale pacientului, inclusiv al investigaţiilor pecare de multe ori le ai disponibile doar în sistemul informatic, de exemplu. Nu de puţine ori, pacientul vine la consult fără analize, că doar le putem găsi noi în sistem, nu?
Revenind însă la sistemul public de sănătate, remarcăm faptul că, dacă se dorește o funcţionare corectă a serviciilor medicale contractate, trebuie să se asigure o funcţionare permanentă și corectă a sistemului informatic. Ceea ce știm de la medicii nemulţumiţi de funcţionarea sistemului cardului de sănătate este faptul că în repetate rânduri au fost penalizaţi dacă nu au putut să raporteze toate serviciile sau nu au putut verifica starea de asigurat apacientului, sau încadrarea corectă a asiguratului, ca să dăm doar câteva exemple.
Absurd în aceste situaţii este faptul că furnizorii de servicii de sănătate, în aceste cazuri, sunt penalizaţi pentru deficienţele care nu le aparţin; de altfel, nu este ceva nou, știm că în repetate rânduri și spitalele au avut de luptat cu invalidarea foilor de observaţie pe diverse motive. În aceste condiţii, poate că trebuie să se revizuiască și modul de contractare a serviciilor medicale, astfel încât să existe și clauze pe carea sigurătorul să fie obligat să le îndeplinească, de exemplu, să de monstreze că poate menţine func-ţional sistemul informatic. Știm foarte bine că în siste mul public o problemă frecventă este programul de mentenanţă, dar sperăm ca această meteahnă a sistemului bugetar să dispară cât mai curând. În fond, e vară, perioada concediilor, putem să sperăm, nu?
Autor: conf. dr. Horia Bumbea, Viața Medicală nr. 32 (1540) din 9 august 2019