Situaţia fără precedent dela rezidenţiatul din acestan, când la jumătatea lu-nii octombrie nu se știedata la care va fi organizat exame-nul, ar putea să determine reacţiide protest. Reacţii atât de puterni-ce încât să ducă și la o schimbarea sistemului prin care studenţii dela medicină încep să profeseze. Bâlbele autorităţilor, gâlceava politică sau gafele administrative generează, an de an, necazuri la rezidenţiat. Micile scandaluri trec în plan secund adevărata probemă, legată de situaţia unei întregicategorii profesionale.Spre deosebire de studenţii altor facultăţi, care se pot angajaîncă de pe băncile școlii, tineriiabsolvenţi de medicină sunt nevoiţi să aștepte încă cinci-șase lunipână la primul salariu. Vorbim aici de oameni de 25-26 de ani,care au investit enorm în pregătirea universitară, au muncit în spitale, au făcut mii de ore de practică, au pierdut nopţi în gardă, și-au neglijat familia și prietenii, au făcut sacrificii pentru a ajunge să îșiajute semenii în suferinţă din po-ziţia de medic. Vorbim despre untraseu de carieră blocat timp de jumătate de an, despre tensiunea încare trebuie să aștepte examenul, despre creditul pentru casă care nu poate fi luat pentru că nu existăun contract de muncă…Nu pierd doar tinerii medici.În egală măsură pierde și sistemul sanitar, aflat mereu în deficit depersonal. Își poate permite societatea românească să ţină acasă mii de tineri în care a investit resurse și speranţe, aproape șase luni?
Iată de ce, cu consultarea extinsă aopiniei studenţilor, poate că ar trebui schimbat din temelii sistemul de admitere în rezidenţiat, astfel încât absolvenţii să poată intra cât mai repede după finalizarea studiilor în sistemul medical.Universităţile cheltuie resurseimportante pentru organizarea adouă examene, licenţă și rezidenţiat, într-un interval de trei luni,care testează același lucru: cât debine pregătiţi sunt tinerii care au trecut prin facultate. Nu s-ar putea rezolva totul doar cu un singur examen? Cu alte cuvinte, dacă examenul de licenţă ar fi organizat la nivel naţional, la fel ca rezidenţiatul, ar putea fi făcută repartiţia, în funcţie de medie, încă din luna septembrie. În octombrie, rezidenţii ar putea începe lucrul în spitale sau la cabinetele medicilorde familie. Sau, dacă studenţii vor, examenul ar putea fi dat imediat după terminarea studiilor, câștigând încă două luni. Sigur, este nevoie să fie descâlcit ghemul reglementărilor birocratice, e necesar un efort administrativ suplimentar, dar nu există obstacole de netrecut, dacă se dorește reformarea rezidenţiatului. Sunt necesare multe alteschimbări, nu doar a examenuluide admitere. Dar, înainte de toate, acestea trebuie să fie făcute având în vedere și interesele tinerilor pecare sistemul de rezidenţiat îi pregătește, nevoile și așteptările lor. Ca for profesional care poartă răspunderea pregătirii medicilor din cel mai important centru universitar din ţară, Colegiul Medicilor din Municipiul București va iniţia de urgenţă consultări cu organizaţiile studenţești, cu reprezentanţii rezidenţilor și ai tinerilor medici pentru a putea susţine poziţia lor în faţa decidenţilor. Criza din acest an, generată de incapacitatea autorităţilor de a asigura cadrul legal necesar desfășurării examenului, trebuie soluţionată rapid. Dar, în același timp, trebuie iniţiate și măsurile de reformă structurală, care să elimine disfuncţionalităţile siste-mului de rezidenţiat din România.
Autor: conf. dr. Horia Bumbea, Viața Medicală nr 42 (1550) din 18 octombrie 2019