În urmă cu un an, ridicam problema mediatizării știrilor negative din domeniul medical și îmi exprimam speranţa ca în anul ce a trecut să avem o schimbare a atitudinii publicului faţă de personalul medical. Atunci am făcut referire la atitudinea autorităţilor spaniole faţă de un incident medical în care spaniolii făceau analiza cazului și comunicau că vor lua măsuri de scădere a riscului de repetare a incidentului, fără a incrimina medicii sau personalul medical.
Din păcate, nu putem spune că anul ce a trecut a fost lipsit de evenimente negative medicale, Colegiul Medicilor din Municipiul București intervenind prompt în analiza acestora. Constatăm însă că, în anumite situaţii, discursul media pare să fi devenit mai responsabil, iar problemele discutate în public atacă acum teme mai importante, strategii, necesităţi ale sistemului de sănătate, ceeace nu poate decât să fie în folosul profesiei medicale. Citeam de curând semnale ale asociaţiilor de pacienţi, care reclamau soluţii pentru nevoile anumitor categorii de boli. Atenţia era îndreptată în special către bolile rare, care – și în virtutea interesului european crescut din ultimul deceniu, acela de a crește expertiza bolilor rare în ţările membre – reprezintă una dintre priorităţile noastre. Din păcate, deși există „oaze” în care s-au făcut progrese prin apariţia unor centre de expertiză, în continuare este o lipsă foarte mare de specialiști, care să acopere și punctele strategice de identificare și diagnostic aleacestor boli.
Ne-am obișnuit să completăm aceste neajunsuri cu ajutorul industriei farma. Ne bucurăm când intră o nouă moleculă în tratamentul unei afecţiuni vitregite de accesul la tehnici de înaltă performanţă, pentru că acest lucru înseamnă o potenţială șansă ca să putem beneficia de o cale de acces la diagnosticul și monitorizarea corectă a acelei boli. Înregistrarea greoaie a studiilor clinice în România se lovește și de lipsa unor posibilităţi de identificare a unor boli rare din lipsa expertizei de diagnostic. Constatam recent că, dintre noile molecule testate pentru leucemiile acute, ajunge doar una din cinci–șase, ceea ce înseamnă și șanse reduse pentru pacienţii din România de a accede la tratament mai eficient și la o șansă pentru sistemul medical din România de a trata eficient pacienţi fără un cost suplimentar.
Lipsei infrastructurii i se adaugă lipsa specialiștilor cu expertiză în diagnosticul unor boli mai rare, iar cererea pieţei medicale este satisfăcută eventual prin sistemul privat, care accesează expertiza din afara ţării, fără o calificare riguroasă. Putem să acceptăm această consecinţă a globalizării prin rezolvarea facilă a problemei, dar acest lucru va duce inexorabil la pierderi pe termen lung care vor necesita timp și cost mult mai ridicat, decât să încercăm să susţinem acum eforturile „oazelor” de cercetare care încearcă să construiască o expertiză românească.
Autor: conf. dr. Horia Bumbea, Viața Medicală nr. 4 (1512) din 25 ianuarie 2019