REGULAMENTUL
privind organizarea si functionarea colegiilor medicilor si farmacistilor, precum si indatoririle etice ale personalului medical si farmaceutic (18 iunie 1970)

    I. DISPOZITIUNI  GENERALE

Art. 1 – Colegiile medicilor si farmacistilor sint organizate in cadrul Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale din Republica Socialista Romania si au ca scop:
-    sa ajute organele de conducere ale ocrotirii sanatatii in asigurarea respectarii normelor de etica profesionala;
-    sa contribuie la pastrarea si intarirea prestigiului corpului medical si farmaceutic si sa dezvolte o opinie de masa in rindul medicilor si farmacistilor impotriva acelora care incalca normele de etica profesionala;
-    sa analizeze abaterile de la normele etice ale practicii profesiunilor medicale si farmaceutice, in conformitate cu prevederile prezentului regulament.

Art. 2 – La nivelul Consiliului de conducere al Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale functioneaza Colegiul Central al medicilor si farmacistilor, iar la nivelul filialelor Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale functioneaza colegii judetene si al municipiului Bucuresti ale medicilor si farmacistilor.

Art. 3 – Colegiul Central al medicilor si farmacistilor este format din 21 de membri titulari si 4 membri supleanti, medici si farmacisti cu o buna pregatire profesionala si inalta tinuta morala. Cel putin trei membri ai Colegiului vor fi farmacisti. Alegerea membrilor Colegiului Central se face pe o perioada de 5 ani, de catre medicii si farmacistii delegati la Conferinta Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale.
   Membrii Colegiului Central se confirma de Colegiul Ministerului Sanatatii.
   Colegiile judetene si al municipiului Bucuresti ale medicilor si farmacistilor sint formate din 9-15 membri titulari, dintre care unul farmacist si 2-3 membri supleanti. In cazul cind exista 3 membri supleanti, unul din acestia va fi farmacist. Alegerea membrilor colegiilor judetene si al municipiului Bucuresti se face pe o perioada de 5 ani, de catre medicii si farmacistii delegati la Conferinta filialei Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale.
   Membrii colegiilor judetene si al municipiului Bucuresti se confirma de Comitetul Executiv al Consiliului Popular.
   Membrii Colegiului Central si membrii colegiilor judetene si al municipiului Bucuresti ale medicilor si farmacistilor pot fi revocati de catre organele care au confirmat alegerea lor, urmind ca motivele revocarii sa fie aduse la cunostinta la prima sedinta a Consiliului de conducere al Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale si, respectiv, al Comitetului filialei judetene sau al municipiului Bucuresti.

Art. 4 – Colegiul Central al medicilor si farmacistilor si colegiile judetene si al municipiului Bucuresti aleg dintre membrii lor un birou, alcatuit din presedinte, vicepresedinte si secretar. Presedintele Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale este de drept presedintele Colegiului Central.

Art. 5 – Colegiul Central si colegiile judetene si al municipiului Bucuresti ale medicilor si farmacistilor se intrunesc la convocarea presedintelui sau a inlocuitorului sau, ori de cite ori este nevoie.
   Colegiile sint constituite legal daca sint prezenti cel putin 2/3 din numarul membrilor titulari, iar hotaririle se iau cu majoritatea voturilor din numarul total al membrilor titulari ai fiecarui colegiu si se consemneaza.
   Opiniile separate vor fi motivate si se vor anexa la hotarire, facindu-se mentiune despre aceasta in corpul hotaririi.

Art. 6 –In caz de necesitate, colegiile pot consulta si alti specialisti, pentru elucidarea unor cazuri deosebite.

   II.  ATRIBUTIILE  COLEGIILOR

Art. 7 – Colegiul Central al medicilor si farmacistilor are urmatoarele atributii:
a)    ajuta Ministerul Sanatatii in asigurarea respectarii indatoririlor etice de catre cadrele medicale si farmaceutice de pe intreg cuprinsul Republicii Socialiste Romania;
b)    sprijina pastrarea prestigiului corpului medical si farmaceutic, luind masuri, in cazuri justificate, fata de orice actiune de lezare a acestuia;
c)    ajuta cadrele medicale si farmaceutice sa cunoasca, sa-si insuseasca si sa respecte principiile eticii profesiunilor medicale si farmaceutice;
d)    sprijina organele administrative sau judiciare, la cererea acestora, in rezolvarea cauzelor privind abateri sau infractiuni savirsite de medici sau farmacisti;
e)    solutioneaza contestatiile formulate impotriva hotaririlor pronuntate de colegiile judetene si al municipiului Bucuresti;
f)    coordoneaza si indruma activitatea colegiilor judetene si al municipiului Bucuresti;
g)    informeaza Consiliul de conducere al Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale despre activitatea sa.

Art. 8 – Colegiile judetene si al municipiului Bucuresti ale medicilor si farmacistilor au urmatoarele atributii:
a)    ajuta organele sanitare locale in asigurarea respectarii indatoririlor etice de catre medicii si farmacistii din teritoriu;
b)    sprijina pastrarea prestigiului corpului medico-farmaceutic din teritoriu, luind masuri, in cazurile justificare, fata de orice actiune de lezare a acestuia;
c)    ajuta cadrele medicale si farmaceutice din teritoriu sa cunoasca, sa-si insuseasca si sa respecte principiile eticii profesiunilor medicale si farmaceutice;
d)    sprijina organele administrative sau judiciare locale, la cererea acestora, in rezolvarea cazurilor privind abateri sau infractiuni savirsite de medici sau farmacisti;
e)    examineaza abaterile de la indatoririle de etica profesionala conform competentei prevazute in prezentul regulament, savirsite de medicii si farmacistii din teritoriu, semnalate de orice persoana fizica, de unitatile sanitare, directiile sanitare judetene si a municipiului Bucuresti, de Ministerul Sanatatii, precum se de alte organe de stat si organizatii obstesti centrale si locale si ia masurile prevazute in prezentul regulament;
f)    sesizeaza organelor administrative sau de urmarire penala faptele savirsite de medici sau farmacisti care constituie abateri sau infractiuni;
g)    informeaza Comitetul filialei Uniunii Societatilor de Stiinte Medicale despre activitatea depusa.



     III.   INDATORIRILE  ETICE  COMUNE  ALE  MEDICULUI SI  FARMACISTULUI

Art. 9 – Medicul si farmacistul au indatorirea sa actioneze, intotdeauna, in interesul bolnavului si al colectivitatii, la nivelul medicinei si farmaciei contemporane, in domeniul pentru care sint pregatiti.

Art. 10 – In practica profesiunii, medicul si farmacistul au obligatia sa efectueze si sa promoveze masurile profilactice, sa asigure terapeutica adecvata bolnavilor si sa asigure prevenirea complicatiilor si a cronicizarii bolilor, pentru apararea, pastrarea si promovarea starii de sanatate.

Art. 11 – Medicul si farmacistul au obligatia sa exercite personal drepturile si indatoririle ce le revin in legatura cu acordarea asistentei medicale si farmaceutice. Transmiterea acestor indatoriri altor persoane, cu exceptia inlocuitorilor legali, este interzisa.
   Medicul si farmacistul sint obligati sa controleze indeplinirea de catre personalul din subordine a masurilor de asistenta medico-sanitara prescrise.

Art. 12 – Medicul si farmacistul au obligatia sa ia masuri corespunzatoare pentru a nu inlesni, prin discutii, sfaturi, imprumutare de instrumente, eliberarea de substante sau medicamente toxice etc, stari de toxicomanie, autovatamari sau sinucideri.
   Medicul si farmacistul vor refuza prestarea oricarei activitati, daca sint solicitati pentru savirsirea unui act medical ilegal (avort, eutanasie etc.).

Art. 13 – Medicul si farmacistul au obligatia sa contribuie, in cadrul colectivelor de munca, la promovarea spiritului de umanism in institutia sanitara, prin realizarea unui climat protector, favorabil vindecarii.
   Ei sint datori, de asemenea, sa contribuie la crearea unei atmosfere sanatoase de munca, bazata pe incredere, colaborare, ajutor reciproc tovarasesc, critica constructiva si spirit colectiv de munca.

Art. 14 – Medicul si farmacistul au indatorirea ca atit in institutia sanitara, cit si in afara acesteia, sa desfasoare activitatea educativ-sanitara, pentru ridicarea nivelului de cultura sanitara a populatiei, in lupta contra prejudecatilor, a obiceiurilor si a conceptiilor inapoiate.

Art. 15 – Medicul si farmacistul au obligatia sa intocmeasca orice document medical si farmaceutic cu tot simtul de raspundere pentru continutul sau, care trebuie sa oglindeasca realitatea obiectiva si sa respecte cerintele decurgind din normele in vigoare.

Art. 16 – Medicul si farmacistul au obligatia sa-si imbunatateasca necontenit pregatirea profesionala, prin insusirea noilor cuceriri ale stiintelor medicale si farmaceutice, precum si pregatirea ideologica, pentru a-si indeplini cu cea mai inalta competenta si umanism sarcinile profesionale si obstesti.

Art. 17 – Medicul si farmacistul trebuie sa depuna intreaga lor energie creatoare pentru imbogatirea patrimoniului stiintific al medicinei si farmaciei romanesti, pentru noi contributii la tezaurul stiintei medicale.

Art. 18 – Medicul si farmacistul trebuie sa fie model de comportare etica si profesionala, sa contribuie la ridicarea nivelului asistentei medicale, la cresterea autoritatii si prestigiului retelei sanitare, la sporirea increderii populatiei in profesiunea medicala si farmaceutica.

Art. 19 – Medicul si farmacistul vor avea un comportament tovarasesc de colaborare, stima si ajutor reciproc, fata de colegi si celelalte cadre sanitare.
   Este interzis a se recurge la blamarea si defaimarea colegilor (aprecieri asupra pregatirii sau activitatii lor medicale sau farmaceutice) in fata bolnavilor, membrilor de familie sau sustinatorilor legali, a personalului medico-sanitar si nici la vreo expresie sau act de natura sa stirbeasca increderea in medic sau farmacist sau autoritatea profesionala a acestora.
   Criticile necesare vor fi facute pe baza unor dovezi obiective, in cadru organizat, pentru a avea un efect pozitiv.

Art. 20 – Medicul si farmacistul au obligatia sa indrume si sa controleze in permanenta activitatea personalului ce ii este subordonat. Indrumarea si controlul activitatii personalului in subordine se va face principial, cu exigenta consecventa.

Art. 21 – Activitatea stiintifica medicala si farmaceutica trebuie sa se bazeze pe principiile moralei socialiste, pe respectul fiintei umane, pe colaborare si ajutor reciproc, tovarasesc, spirit colectiv.

Art. 22 – Este interzisa provocarea de imbolnaviri artificiale pe oameni sanatosi, sau intretinerea voluntara a unei stari de boala in vederea efectuarii de cercetari stiintifice.

   INDATORIRI  ETICE  SPECIFICE  PROFESIUNII  DE  MEDIC


Art. 23 – Medicul are indatorirea de a acorda populatiei asistenta medicala corespunzatoare nivelului de dezvoltare a medicinei din patria noastra, in domeniul pentru care este pregatit si in limitele mijloacelor de care dispune.

Art. 24 – Medicul, oricare ar fi functia si specialitatea sa, cu exceptia cazurilor de impiedicare datorita unei forte majore, are obligatia de a acorda primul ajutor medical in orice caz de urgenta. El este obligat sa indrume bolnavul, accidentatul spre institutia sanitara competenta si sa asigure supravegherea acestuia pina la disparitia pericolului imediat pentru viata sa, sau pina la predarea lui unei institutii sanitare competente.
   Constituie urgenta, in sensul prezentului regulament, acele cazuri in care neacordarea imediata a asistentei medicale pericliteaza in mod nemijlocit viata sau integritatea corporala a unei persoane, cum sint: abdomen acut, otraviri, electrocutare, traumatisme diverse grave, incidente si accidente ale graviditatii si nasterii, precum si alte asemenea situatii.
   De asemenea, constituie urgenta acele cazuri care pericliteaza in mod nemijlocit sanatatea colectivitatii, cum sint: boli contagioase de gravitate deosebita, intoxicatii in masa etc..

Art. 25 – In caz de calamitati naturale (cutremure, epidemii, inundatii) sau accidentari in masa (naufragii, accidente rutiere, incendii etc.), medicii din zona respectiva sint obligati sa-si ofere din proprie initiativa serviciile medicale, imediat ce au luat cunostinta de intimplare si sa raspunda la chemari.

Art. 26 – Medicul va lua masurile necesare pentru a nu prejudicia cu nimic starii sanatatii pacientilor, prin aplicarea unor metode de investigatii si tratament neautorizate in practica sau care nu sint necesare pacientilor.

Art. 27 – Medicul trebuie sa ingrijeasca in mod nepartinitor orice bolnav, fara deosebire de rasa, nationalitate, religie, convingeri politice, pozitie sociala, sex si independent de relatiile sale personale cu bolnavul sau familia acestuia.
   Medicului ii este interzis a conditiona asistenta medicala de avantaje materiale interzise de normele in vigoare, sau de a acorda o asistenta preferentiala pentru a obtine avantaje materiale.

Art. 28 – Medicul poate recomanda, prescrie sau aplica mijloace de investigatie si terapeutice numai dupa efectuarea examenului medical prealabil. Fac exceptie cazurile de urgenta sau de forta majora (imbolnaviri pe vapor, avion etc.) cind se vor putea da indicatii terapeutice prin telegrame, radio etc..

Art. 29 – Medicul poate utiliza metode, aparate si instrumente de diagnostic sau tratament in afara specialitatii sale numai in cazurile de extrema urgenta, cind viata bolnavului este periclitata.

Art. 30 – Medicul va urmari bolnavul pe care-l are in ingrijire pina la ameliorare sau insanatosire, ori pina la trecerea acestuia in ingrijirea altui medic, in cazul tratamentelor ambulatorii, sau internarea lui in spital.
   Bolnavul considerat nevindecabil va fi tratat cu aceeasi grija si atentie.

Art. 31 – Este interzisa cu desavirsire utilizarea de substante sau mijloace pentru a grabi decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea si prognosticul bolii.
   Nu se considera eutanasie tratamentul instituit pentru calmarea durerilor, asigurarea odihnei si a somnului bolnavilor incurabili (alinarea suferintelor fizice si psihice).

Art. 32 – Medicul este obligat, in ingrijirea bolnavului, sa evite orice atitudine, gest sau cuvint care poate influenta negativ asupra bolnavului.
   Medicul este dator sa informeze bolnavul, membrii de familie si sustinatorii legali asupra bolii, starii bolnavului, tratamentului necesar si a perspectivelor insanatosirii, ferindu-se de a prezenta imaginea unei boli mai grave decit este in realitate sau de a promite un rezultat la care nu se poate astepta in stadiul actul al stiintelor medicale.
   In cazul unei boli grave, cu sanse minime de vindecare, va informa despre aceasta pe membrii de familie sau sustinatorii legali ai bolnavului. Dupa caz, si cind aceasta este in interesul bolnavului, va fi informat si acesta, cu tactul ce se impune.

Art. 33 – Pentru acte medicale deosebite (explorari functionale, manopere de diagnostic si tratament medicamentos, fizioterapic sau chirurgical de orice fel) este necesar consimtamintul bolnavului, se excepteaza de la aceasta regula examenele si procedurile prevazute in legislatia sanitara pentru bolnavii contagiosi, purtatorii de germeni patogeni, precum si pentru alti bolnavi care constituie un pericol pentru colectivitate.
   In cazul bolnavilor fara cunostinta, al bolnavilor psihici, al minorilor si al persoanelor sub interdictie (debili mintali etc.) sau atunci cind riscurile nu pot fi dezvaluite bolnavului, iar manopera in sine comporta un risc, se va cere consimtamintul membrilor de familie sau al sustinatorilor legali ai bolnavului (sot, sotie, parinti, copii etc.).
   Pentru obtinerea consimtamintului, medicul va da toate lamuririle necesare bolnavilor, membrilor de familie sau sustinatorilor legali asupra executiei, riscurilor si utilitatilor masurilor recomandate.
   In cazul cind bolnavul ori membrii de familie sau sustinatorii legali refuza masurile curativo-profilactice impuse de boala, sau internarea in spital si nerealizarea acestor masuri pericliteaza sanatatea sau viata bolnavului, medicul este obligat sa depuna toate eforturile pentru a convinge pe acestia sa consimta la masurile necesare.
   Daca, dupa eforturile depuse de medic de a convinge pe cei in drept, refuzul se mentine, acesta va fi consemnat in foaia de observatie sau fisa de consultatii.

Art. 34 – In caz de urgenta sau cind din motive obiective consimtamintul nu poate fi obtinut nici de la bolnav, nici de la membrii de familie sau sustinatorii legali, se va actiona dupa concluzia unui consult medical, consemnat in foaia de observatie. Atunci cind nici consultul medical nu poate fi organizat in timp util, medicul va actiona dupa hotarirea proprie, avind in vedere exclusiv interesele bolnavului.
   Aceasta regula se aplica si atunci cind urmeaza sa fie luata o decizie importanta si urgenta intraoperator, ce nu putea fi prevazuta anterior.

Art. 35 – Medicul va pastra o atitudine de stricta neutralitate si neamestec in problemele familiale ale bolnavului, exprimindu-si parerea numai daca interventia este motivata de interesul sanatatii acestuia sau a membrilor familiei.

Art. 36 – Medicul este obligat sa ceara parerea si a altor medici, din aceeasi specialitate sau din alte specialitati, ori de cite ori este necesar pentru elucidarea diagnosticului, formularea planului de tratament sau a indicatiei unei interventii. De asemenea, consultul medical se organizeaza la cererea bolnavilor, membrilor de familie sau a sustinatorilor legali.

Art. 37 – Consultul medical trebuie sa se desfasoare intr-o atmosfera de stima si respect reciproc.
   Discutarea greselilor si observatiilor critice nu se vor face in fata bolnavului sau a altor persoane straine, chiar daca este vorba de medici subordonati. Greselile mai grave vor fi anuntate – dupa caz – superiorilor.

   INDATORIRI  ETICE  SPECIFICE  PROFESIUNII  DE  FARMACIST

Art 38 – Farmacistul are obligatia de a asigura la timp asistenta cu medicamente in reteaua farmaceutica, bolnavilor si populatiei solicitante, la nivelul tehnic si stiintific corespunzator.

Art. 39 – Farmacistul trebuie sa acorde prioritate in prepararea si eliberarea medicamentelor din prescriptiile emise cu titlu de urgenta.
   In cazuri deosebite, farmacistul are obligatia de a raspunde solicitarilor de urgenta si in afara orelor de serviciu.
   Farmacistul, in limita cunostintelor sale, da ajutorul de urgenta bolnavilor, in cazuri cind acestia nu pot beneficia de ingrijirea imediata a unui medic, ii indruma spre institutia medicala competenta si informeaza medicul despre masurile luate din proprie initiativa.

Art. 40 – Farmacistul este obligat sa intervina cu competenta in rezolvarea dificultatilor tehnice la prepararea medicamentelor, pentru a evita reactii incompatibile.

Art. 41 – Farmacistul trebuie sa efectueze prescriptiile medicale si sa asiste populatia cu medicamente in mod egal pentru orice bolnav, cu exceptia prescriptiilor medicale emise cu titlu de urgenta, cazuri in care se aplica prioritate in executie si eliberare.

Art. 42 – Farmacistul este obligat sa aplice metode unitare in prepararea medicamentelor, pentru a se asigura uniformitatea executiei si prezentarii lor, in vederea preintimpinarii aparitiei unor indoieli sau suspiciuni din partea bolnavului asupra calitatii medicamentului (forme si marimi egale, uniformitate in aspect, culoare, gust, miros etc.).

Art. 43 – Farmacistul trebuie sa evite orice manifestare in prezenta bolnavului, care ar putea sa trezeasca indoieli si neincredere in medicul curant sau in prescriptiile medicale.

Art. 44 – In cazul cind farmacistul contesta o formulare incompleta sau gresita a prescriptiei medicale, sau cind un ingredient trebuie inlocuit, el trebuie sa ia legatura cu medicul care a prescris reteta, in vederea rezolvarii de comun acord a cazului.
   Daca legatura cu medicul nu se poate realiza si daca administrarea medicamentului nu poate suferi intirziere, farmacistul va face modificarea necesara pe propria raspundere si va inscrie pe reteta modificarea efectuata, informind ulterior medicul asupra modificarilor intervenite.

Art. 45 – Este interzis farmacistului sa faca recomandari de medicamente sau alte mijloace terapeutice, exceptie facind produsele igienice. El trebuie sa indrume solicitantii la medic pentru a obtine indicatia necesara.


      IV. CERCETAREA  CAZURILOR

A.    CERCETARI  PRELIMINARE

Art. 46 – Colegiile vor examina fiecare caz in mod temeinic pe baza de cercetari si probe, in vederea stabilirii adevarului.
   Dupa primirea sesizarii, Colegiul va verifica in mod preliminar daca faptele ce formeaza obiectul sesizarii intra in competenta colegiului.
   In caz afirmativ, colegiul va dispune efectuarea cercetarilor necesare, cu respectarea urmatoarelor reguli:
a)    cercetarea se va face in termen de cel mult 30 de zile de la inregistrarea sesizarii;
b)    in vederea cercetarilor, Colegiul va delega una sau mai multe persoane dintre membrii sai, care sa refere asupra cazului pe baza materialului documentar intocmit ca: declaratii scrise, foi de observatie, notite si diferite alte documente;
c)    va asigura dreptul de aparare a celui in cauza. In acest scop, acesta va fi instiintat cu 10 zile inainte de sedinta colegiului, pentru a lua cunostinta de piesele dosarului, in vederea pregatirii apararii si prezentarii la termenul fixat.
In fata colegiului vor fi invitati martorii propusi de cel in cauza sau cei desemnati din oficiu, precum si specialistii (expertii) necesari sau persoane calificate din colectivul de lucru.
In mod obligatoriu va fi ascultat conducatorul unitatii sanitare din care face parte cel in cauza.

B.   INFATISARI  SI  DEZBATERI

Art. 47 – Secretarul citeste sesizarea si refera asupra lucrarilor din dosar.
   Presedintele audiaza martorii propusi in aparare si aceia invitati din oficiu, apoi da cuvintul specialistilor chemati de colegiu si, dupa caz, membrilor colegiului, pentru lamurirea completa a tuturor aspectelor deontologice ale cazului, dupa care se da cuvintul celui in cauza.
   Daca dezbaterea nu a reusit sa clarifice cazul, sau daca cel in cauza lipseste justificat, solutionarea acestuia se amina pentru alt termen, in scopul completarii probelor (citarea unor martori si experti, procurarea de documente etc.).

Art. 48 – Solutionarea cazurilor nu poate depasi 60 de zile de la inregistrarea sesizarii.

C.    MASURI

Art. 49 – Pentru abaterile de la normele de etica profesionala medicala si farmaceutica, Colegiul Central si colegiile judetene si al municipiului Bucuresti pot lua urmatoarele masuri impotriva celor gasiti vinovati, in raport cu gravitatea abaterii:
-    admonestare;
-    blamare in colegiu;
-    blamare in fata colectivului de munca din sectie sau serviciu;
-    blamare in fata personalului medico-sanitar din unitate;
-    blamare in fata reprezentantilor personalului medico-sanitar din localitate;
-    blamare in fata reprezentantilor personalului medico-sanitar din judet.
Cind colegiile medicilor si farmacistilor constata ca o data cu normele de etica profesionala au fost incalcate si alte dispozitii legale de natura administrativa sau penala, pe linga aplicarea masurilor prevazute la alineatul precedent, vor sesiza, dupa caz, organele administrative sau penale.
O data cu sesizarea vor inainta organelor corespunzatoare documentatia intocmita cu ocazia cercetarilor facute de colegiu, continind aprecieri si concluzii.
In cazul sesizarii organelor administrative, colegiile vor face propuneri cu privire la oportunitatea masurilor privind sanctiuni disciplinare, desfacerea contractului de munca, retragerea dreptului de practica a profesiunii de medic sau farmacist, in conditiile legii. De asemenea, colegiile pot propune organelor administrative indepartarea, in conditiile legii, din colectivul de munca, din oras, municipiu sau judet.

       VI. HOTARIRI  SI  CAI  DE  ATAC

Art. 50 – Hotaririle date de colegiile judetene sau al municipiului Bucuresti pot fi contestate in termen de 15 zile de la comunicare, la Colegiul Central. Acesta mentine sau anuleaza hotaririle colegiilor judetene sau al municipiului Bucuresti. In cazul cind Colegiul Central anuleaza hotarirea, da indrumarile necesare colegiilor judetene si al municipiului Bucuresti pentru reexaminarea cazului.
Dupa solutionare, Colegiul Central restituie dosarul impreuna cu hotarirea data colegiului caruia ii apartine.
Atunci cind considera necesar, Colegiul Central poate retine si reexamina cazul, fara a mai trimite cauza colegiului care a solutionat-o. In aceasta situatie, Colegiul Central va comunica hotarirea sa colegiului judetean sau al municipiului Bucuresti, dupa caz, pentru aplicare.
Hotarirea ramasa definitiva prin neatacarea sa sau prin hotarirea Colegiului Central in urma contestatiei se aduce la cunostinta celui in cauza, precum si unitatii sanitare, persoanei sau institutiei care a facut sesizarea, in termen de 5 zile.
Un exemplar dupa hotarirea definitiva se inainteaza Colegiului Central in acelasi termen.
In toate cazurile, hotaririle colegiilor vor fi aduse la cunostinta directiilor sanitare, in subordinea carora functioneaza unitatea la care medicul sau farmacistul in cauza este angajat.

Art. 51 – Dupa trecerea unei an de la aplicarea unei masuri prevazuta in art. 49, cel in cauza poate cere colegiului care a dat hotarirea ridicarea masurii daca in acest interval de timp nu a mai comis nici o abatere.

       VII. DISPOZITIUNI  FINALE

Art. 52 – Prevederile prezentului regulament sint obligatorii pentru toti medicii si farmacistii din Republica Socialista Romania, care practica profesiunea de medic sau farmacist (18 iunie 1970)