Caută
Close this search box.

Regulamentul privind organizarea și funcționarea colegiilor medicilor și farmaciștilor (18 iunie 1970)

Regulamentul privind organizarea și funcționarea colegiilor medicilor și farmaciștilor (18 iunie 1970)

REGULAMENTUL
privind organizarea și funcționarea colegiilor medicilor și farmaciștilor, precum și îndatoririle etice ale personalului medical și farmaceutic (18 iunie 1970)

I – DISPOZIȚIUNI GENERALE

ART. 1
Colegiile medicilor și farmaciștilor sînt organizate în cadrul Uniunii Societăților de Științe Medicale din Republica Socialistă România și au ca scop:

  1. să ajute organele de conducere ale ocrotirii sănătății în asigurarea respectarii normelor de etică profesională;
  2. să contribuie la păstrarea și întărirea prestigiului corpului medical și farmaceutic și să dezvolte o opinie de masă în rîndul medicilor și farmaciștilor împotriva acelora care încalcă normele de etică profesională;
  3. să analizeze abaterile de la normele etice ale practicii profesiunilor medicale și farmaceutice, în conformitate cu prevederile prezentului regulament.

ART. 2
La nivelul Consiliului de conducere al Uniunii Societăților de Științe Medicale funcționează Colegiul Central al medicilor și farmaciștilor, iar la nivelul filialelor Uniunii Societăților de Științe Medicale functionează colegii județene și al municipiului București ale medicilor și farmaciștilor.

ART. 3
Colegiul Central al medicilor și farmaciștilor este format din 21 de membri titulari și 4 membri supleanți, medici și farmaciști cu o bună pregătire profesională și înaltă ținută morală. Cel puțin trei membri ai Colegiului vor fi farmaciști. Alegerea membrilor Colegiului Central se face pe o perioadă de 5 ani, de către medicii și farmaciștii delegați la Conferința Uniunii Societăților de Științe Medicale.
Membrii Colegiului Central se confirmă de Colegiul Ministerului Sănătății.
Colegiile județene și al municipiului București ale medicilor și farmaciștilor sînt formate din 9-15 membri titulari, dintre care unul farmacist și 2-3 membri supleanți. În cazul cînd există 3 membri supleanți, unul din aceștia va fi farmacist. Alegerea membrilor colegiilor județene și al municipiului București se face pe o perioadă de 5 ani, de către medicii și farmaciștii delegați la Conferința filialei Uniunii Societăților de Științe Medicale.
Membrii colegiilor județene și al municipiului București se confirmă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular.
Membrii Colegiului Central și membrii colegiilor județene și al municipiului București ale medicilor și farmaciștilor pot fi revocați de către organele care au confirmat alegerea lor, urmînd ca motivele revocării să fie aduse la cunoștință la prima ședință a Consiliului de conducere al Uniunii Societăților de Științe Medicale și, respectiv, al Comitetului filialei județene sau al municipiului București.

ART. 4
Colegiul Central al medicilor și farmaciștilor și colegiile județene și al municipiului București aleg dintre membrii lor un birou, alcătuit din președinte, vicepreședinte și secretar. Presedintele Uniunii Societăților de Științe Medicale este de drept președintele Colegiului Central.

ART. 5
Colegiul Central și colegiile județene și al municipiului București ale medicilor și farmaciștilor se întrunesc la convocarea președintelui sau a înlocuitorului său, ori de cîte ori este nevoie.
Colegiile sînt constituite legal dacă sînt prezenți cel puțin 2/3 din numărul membrilor titulari, iar hotărîrile se iau cu majoritatea voturilor din numărul total al membrilor titulari ai fiecărui colegiu și se consemnează.
Opiniile separate vor fi motivate și se vor anexa la hotărîre, facîndu-se mențiune despre aceasta în corpul hotărîrii.

ART. 6
În caz de necesitate, colegiile pot consulta și alți specialiști, pentru elucidarea unor cazuri deosebite.

II – ATRIBUȚIILE COLEGIILOR

ART. 7
Colegiul Central al medicilor și farmaciștilor are următoarele atribuții:

  1. ajută Ministerul Sănătății în asigurarea respectării îndatoririlor etice de către cadrele medicale și farmaceutice de pe întreg cuprinsul Republicii Socialiste România;
  2. sprijină păstrarea prestigiului corpului medical și farmaceutic, luînd măsuri, în cazuri justificate, față de orice acțiune de lezare a acestuia;
  3. ajută cadrele medicale și farmaceutice să cunoască, să-și însușească și să respecte principiile eticii profesiunilor medicale și farmaceutice;
  4. sprijină organele administrative sau judiciare, la cererea acestora, în rezolvarea cauzelor privind abateri sau infracțiuni săvîrșite de medici sau farmaciști;
  5. soluționează contestațiile formulate împotriva hotărîrilor pronunțate de colegiile județene și al municipiului București;
  6. coordonează și îndrumă activitatea colegiilor județene și al municipiului București;
  7. informează Consiliul de conducere al Uniunii Societăților de Științe Medicale despre activitatea sa.

ART. 8
Colegiile județene și al municipiului București ale medicilor si farmaciștilor au următoarele atribuții:

  1. ajută organele sanitare locale în asigurarea respectării îndatoririlor etice de către medicii și farmaciștii din teritoriu;
  2. sprijină păstrarea prestigiului corpului medico-farmaceutic din teritoriu, luînd măsuri, în cazurile justificare, față de orice acțiune de lezare a acestuia;
  3. ajută cadrele medicale și farmaceutice din teritoriu să cunoască, să-și însușească și să respecte principiile eticii profesiunilor medicale și farmaceutice;
  4. sprijină organele administrative sau judiciare locale, la cererea acestora, în rezolvarea cazurilor privind abateri sau infracțiuni săvîrșite de medici sau farmaciști;
  5. examinează abaterile de la îndatoririle de etică profesională conform competenței prevăzute în prezentul regulament, săvîrșite de medicii și farmaciștii din teritoriu, semnalate de orice persoană fizică, de unitățile sanitare, direcțiile sanitare județene și a municipiului București, de Ministerul Sănătății, precum și de alte organe de stat și organizații obștești centrale și locale și ia măsurile prevăzute în prezentul regulament;
  6. sesizează organelor administrative sau de urmărire penală faptele săvîrșite de medici sau farmaciști care constituie abateri sau infracțiuni;
  7. informează Comitetul filialei Uniunii Societăților de Științe Medicale despre activitatea depusă.

III – ÎNDATORIRILE ETICE COMUNE ALE MEDICULUI ȘI FARMACISTULUI

ART. 9
Medicul și farmacistul au îndatorirea să acționeze, întotdeauna, în interesul bolnavului și al colectivității, la nivelul medicinei și farmaciei contemporane, în domeniul pentru care sînt pregătiți.

ART. 10
În practica profesiunii, medicul și farmacistul au obligația să efectueze și să promoveze măsurile profilactice, să asigure terapeutica adecvată bolnavilor și să asigure prevenirea complicațiilor și a cronicizării bolilor, pentru apărarea, păstrarea și promovarea stării de sănătate.

ART. 11
Medicul și farmacistul au obligația să exercite personal drepturile și îndatoririle ce le revin în legătură cu acordarea asistenței medicale și farmaceutice. Transmiterea acestor îndatoriri altor persoane, cu excepția înlocuitorilor legali, este interzisă.
Medicul și farmacistul sînt obligați să controleze îndeplinirea de către personalul din subordine a măsurilor de asistență medico-sanitară prescrise.

ART. 12
Medicul și farmacistul au obligația să ia măsuri corespunzătoare pentru a nu înlesni, prin discuții, sfaturi, împrumutare de instrumente, eliberarea de substanțe sau medicamente toxice etc., stări de toxicomanie, autovătămari sau sinucideri.
Medicul și farmacistul vor refuza prestarea oricărei activități, dacă sînt solicitați pentru săvîrșirea unui act medical ilegal (avort, eutanasie etc.).

ART. 13
Medicul și farmacistul au obligația să contribuie, în cadrul colectivelor de muncă, la promovarea spiritului de umanism în instituția sanitară, prin realizarea unui climat protector, favorabil vindecării.
Ei sînt datori, de asemenea, să contribuie la crearea unei atmosfere sănătoase de muncă, bazată pe încredere, colaborare, ajutor reciproc tovărășesc, critica constructivă și spirit colectiv de muncă.

ART. 14
Medicul și farmacistul au îndatorirea ca atît în instituția sanitară, cît și în afara acesteia, să desfașoare activitatea educativ-sanitară, pentru ridicarea nivelului de cultura sanitară a populației, în lupta contra prejudecăților, a obiceiurilor și a concepțiilor înapoiate.

ART. 15
Medicul și farmacistul au obligația să întocmească orice document medical și farmaceutic cu tot simțul de răspundere pentru conținutul său, care trebuie să oglindească realitatea obiectivă și să respecte cerințele decurgînd din normele în vigoare.

ART. 16
Medicul și farmacistul au obligația să-și îmbunătățească necontenit pregătirea profesională, prin însușirea noilor cuceriri ale științelor medicale și farmaceutice, precum și pregătirea ideologică, pentru a-și îndeplini cu cea mai înaltă competență și umanism sarcinile profesionale și obștești.

ART. 17
Medicul și farmacistul trebuie să depună întreaga lor energie creatoare pentru îmbogățirea patrimoniului știintific al medicinei și farmaciei românești, pentru noi contribuții la tezaurul științei medicale.

ART. 18
Medicul și farmacistul trebuie să fie model de comportare etică și profesională, să contribuie la ridicarea nivelului asistenței medicale, la creșterea autorității și prestigiului rețelei sanitare, la sporirea încrederii populației în profesiunea medicală și farmaceutică.

ART. 19
Medicul și farmacistul vor avea un comportament tovărășesc de colaborare, stimă și ajutor reciproc, față de colegi și celelalte cadre sanitare.
Este interzis a se recurge la blamarea și defăimarea colegilor (aprecieri asupra pregătirii sau activității lor medicale sau farmaceutice) în fața bolnavilor, membrilor de familie sau susținătorilor legali, a personalului medico-sanitar și nici la vreo expresie sau act de natură să știrbească încrederea în medic sau farmacist sau autoritatea profesională a acestora.
Criticile necesare vor fi făcute pe baza unor dovezi obiective, în cadru organizat, pentru a avea un efect pozitiv.

ART. 20
Medicul și farmacistul au obligația să îndrume și să controleze în permanență activitatea personalului ce îi este subordonat. Îndrumarea și controlul activității personalului în subordine se va face principial, cu exigență consecventă.

ART. 21
Activitatea științifică medicală și farmaceutică trebuie să se bazeze pe principiile moralei socialiste, pe respectul ființei umane, pe colaborare și ajutor reciproc, tovărășesc, spirit colectiv.

ART. 22
Este interzisă provocarea de îmbolnăviri artificiale pe oameni sănătoși, sau întreținerea voluntară a unei stări de boală în vederea efectuării de cercetări științifice.

ÎNDATORIRI ETICE SPECIFICE PROFESIUNII DE MEDIC

ART. 23
Medicul are îndatorirea de a acorda populației asistența medicală corespunzătoare nivelului de dezvoltare a medicinei din patria noastră, în domeniul pentru care este pregătit și în limitele mijloacelor de care dispune.

ART. 24
Medicul, oricare ar fi funcția și specialitatea sa, cu excepția cazurilor de împiedicare datorită unei forțe majore, are obligația de a acorda primul ajutor medical în orice caz de urgență. El este obligat să îndrume bolnavul, accidentatul spre instituția sanitară competentă și să asigure supravegherea acestuia pînă la dispariția pericolului imediat pentru viața sa, sau pînă la predarea lui unei instituții sanitare competente.
Constituie urgență, în sensul prezentului regulament, acele cazuri în care neacordarea imediată a asistenței medicale periclitează în mod nemijlocit viața sau integritatea corporală a unei persoane, cum sînt: abdomen acut, otrăviri, electrocutare, traumatisme diverse grave, incidente și accidente ale gravidității și nașterii, precum și alte asemenea situații.
De asemenea, constituie urgență acele cazuri care periclitează în mod nemijlocit sănătatea colectivității, cum sînt: boli contagioase de gravitate deosebită, intoxicații în masă etc.

ART. 25
În caz de calamități naturale (cutremure, epidemii, inundații) sau accidentări în masă (naufragii, accidente rutiere, incendii etc.), medicii din zona respectivă sînt obligați să-și ofere din proprie inițiativă serviciile medicale, imediat ce au luat cunoștință de întîmplare și să răspundă la chemări.

ART. 26
Medicul va lua măsurile necesare pentru a nu prejudicia cu nimic stării sănătății pacienților, prin aplicarea unor metode de investigații și tratament neautorizate în practică sau care nu sînt necesare pacienților.

ART. 27
Medicul trebuie să îngrijească în mod nepărtinitor orice bolnav, fără deosebire de rasă, naționalitate, religie, convingeri politice, poziție socială, sex și independent de relațiile sale personale cu bolnavul sau familia acestuia.
Medicului îi este interzis a condiționa asistența medicală de avantaje materiale interzise de normele în vigoare, sau de a acorda o asistență preferențiala pentru a obține avantaje materiale.

ART. 28
Medicul poate recomanda, prescrie sau aplica mijloace de investigație și terapeutice numai după efectuarea examenului medical prealabil. Fac excepție cazurile de urgență sau de forță majoră (îmbolnăviri pe vapor, avion etc.) cînd se vor putea da indicații terapeutice prin telegrame, radio etc.

ART. 29
Medicul poate utiliza metode, aparate și instrumente de diagnostic sau tratament în afara specialității sale numai în cazurile de extremă urgență, cînd viața bolnavului este periclitată.

ART. 30
Medicul va urmări bolnavul pe care-l are în îngrijire pînă la ameliorare sau însănătoșire, ori pînă la trecerea acestuia în îngrijirea altui medic, în cazul tratamentelor ambulatorii, sau internarea lui în spital.
Bolnavul considerat nevindecabil va fi tratat cu aceeași grijă și atenție.

ART. 31
Este interzisă cu desăvîrșire utilizarea de substanțe sau mijloace pentru a grăbi decesul unui bolnav, indiferent de gravitatea și prognosticul bolii.
Nu se consideră eutanasie tratamentul instituit pentru calmarea durerilor, asigurarea odihnei și a somnului bolnavilor incurabili (alinarea suferințelor fizice și psihice).

ART. 32
Medicul este obligat, în îngrijirea bolnavului, să evite orice atitudine, gest sau cuvînt care poate influența negativ asupra bolnavului.
Medicul este dator să informeze bolnavul, membrii de familie și susținătorii legali asupra bolii, stării bolnavului, tratamentului necesar și a perspectivelor însănătoșirii, ferindu-se de a prezenta imaginea unei boli mai grave decît este în realitate sau de a promite un rezultat la care nu se poate aștepta în stadiul actul al științelor medicale.
În cazul unei boli grave, cu șanse minime de vindecare, va informa despre aceasta pe membrii de familie sau susținătorii legali ai bolnavului. Dupa caz, și cînd aceasta este în interesul bolnavului, va fi informat și acesta, cu tactul ce se impune.

ART. 33
Pentru acte medicale deosebite (explorări funcționale, manopere de diagnostic și tratament medicamentos, fizioterapic sau chirurgical de orice fel) este necesar consimțămîntul bolnavului, se exceptează de la această regulă examenele și procedurile prevăzute în legislația sanitară pentru bolnavii contagioși, purtatorii de germeni patogeni, precum și pentru alți bolnavi care constituie un pericol pentru colectivitate.
În cazul bolnavilor fără cunoștință, al bolnavilor psihici, al minorilor și al persoanelor sub interdicție (debili mintali etc.) sau atunci cînd riscurile nu pot fi dezvăluite bolnavului, iar manopera în sine comportă un risc, se va cere consimțămîntul membrilor de familie sau al susținătorilor legali ai bolnavului (soț, soție, părinți, copii etc.).
Pentru obținerea consimțămîntului, medicul va da toate lămuririle necesare bolnavilor, membrilor de familie sau susținătorilor legali asupra execuției, riscurilor și utilităților măsurilor recomandate.
În cazul cînd bolnavul ori membrii de familie sau susținătorii legali refuză măsurile curativo-profilactice impuse de boală, sau internarea în spital și nerealizarea acestor măsuri periclitează sănătatea sau viața bolnavului, medicul este obligat să depună toate eforturile pentru a convinge pe aceștia să consimtă la măsurile necesare.
Dacă, după eforturile depuse de medic de a convinge pe cei în drept, refuzul se menține, acesta va fi consemnat în foaia de observație sau fișa de consultații.

ART. 34
În caz de urgență sau cînd din motive obiective consimțămîntul nu poate fi obținut nici de la bolnav, nici de la membrii de familie sau susținătorii legali, se va acționa după concluzia unui consult medical, consemnat în foaia de observație. Atunci cînd nici consultul medical nu poate fi organizat în timp util, medicul va acționa după hotărîrea proprie, avînd în vedere exclusiv interesele bolnavului.
Această regulă se aplică și atunci cînd urmează să fie luată o decizie importantă și urgentă intraoperator, ce nu putea fi prevăzută anterior.

ART. 35
Medicul va păstra o atitudine de strictă neutralitate și neamestec în problemele familiale ale bolnavului, exprimîndu-și părerea numai dacă intervenția este motivată de interesul sănătății acestuia sau a membrilor familiei.

ART. 36
Medicul este obligat să ceară părerea și a altor medici, din aceeași specialitate sau din alte specialități, ori de cîte ori este necesar pentru elucidarea diagnosticului, formularea planului de tratament sau a indicației unei intervenții. De asemenea, consultul medical se organizează la cererea bolnavilor, membrilor de familie sau a susținătorilor legali.

ART. 37
Consultul medical trebuie să se desfășoare într-o atmosferă de stima și respect reciproc.
Discutarea greșelilor și observațiilor critice nu se vor face în fața bolnavului sau a altor persoane străine, chiar dacă este vorba de medici subordonați. Greșelile mai grave vor fi anunțate – după caz – superiorilor.

ÎNDATORIRI ETICE SPECIFICE PROFESIUNII DE FARMACIST

ART. 38
Farmacistul are obligația de a asigura la timp asistența cu medicamente în rețeaua farmaceutică, bolnavilor și populației solicitante, la nivelul tehnic și științific corespunzător.

ART. 39
Farmacistul trebuie să acorde prioritate în prepararea și eliberarea medicamentelor din prescripțiile emise cu titlu de urgență.
În cazuri deosebite, farmacistul are obligația de a răspunde solicitărilor de urgență și în afara orelor de serviciu.
Farmacistul, în limita cunoștințelor sale, dă ajutorul de urgență bolnavilor, în cazuri cînd aceștia nu pot beneficia de îngrijirea imediată a unui medic, îi îndrumă spre instituția medicală competentă și informează medicul despre măsurile luate din proprie inițiativă.

ART. 40
Farmacistul este obligat să intervină cu competență în rezolvarea dificultăților tehnice la prepararea medicamentelor, pentru a evita reacții incompatibile.

ART. 41
Farmacistul trebuie să efectueze prescripțiile medicale și să asiste populația cu medicamente în mod egal pentru orice bolnav, cu excepția prescripțiilor medicale emise cu titlu de urgență, cazuri în care se aplică prioritate în execuție și eliberare.

ART. 42
Farmacistul este obligat să aplice metode unitare în prepararea medicamentelor, pentru a se asigura uniformitatea execuției și prezentării lor, în vederea preîntîmpinării apariției unor îndoieli sau suspiciuni din partea bolnavului asupra calității medicamentului (forme și mărimi egale, uniformitate în aspect, culoare, gust, miros etc.).

ART. 43
Farmacistul trebuie să evite orice manifestare în prezența bolnavului, care ar putea să trezească îndoieli și neîncredere în medicul curant sau în prescripțiile medicale.

ART. 44
În cazul cînd farmacistul contestă o formulare incompletă sau greșită a prescripției medicale, sau cînd un ingredient trebuie înlocuit, el trebuie să ia legătura cu medicul care a prescris rețeta, în vederea rezolvării de comun acord a cazului.
Dacă legătura cu medicul nu se poate realiza și dacă administrarea medicamentului nu poate suferi întîrziere, farmacistul va face modificarea necesară pe propria răspundere și va înscrie pe rețetă modificarea efectuată, informînd ulterior medicul asupra modificărilor intervenite.

ART. 45
Este interzis farmacistului să facă recomandări de medicamente sau alte mijloace terapeutice, excepție facînd produsele igienice. El trebuie sa îndrume solicitanții la medic pentru a obține indicația necesară.

IV – CERCETAREA CAZURILOR

A. CERCETĂRI PRELIMINARE

ART. 46
Colegiile vor examina fiecare caz în mod temeinic pe baza de cercetări și probe, în vederea stabilirii adevărului.
După primirea sesizării, Colegiul va verifica în mod preliminar dacă faptele ce formează obiectul sesizării intră în competența colegiului.
În caz afirmativ, colegiul va dispune efectuarea cercetărilor necesare, cu respectarea următoarelor reguli:

  1. cercetarea se va face în termen de cel mult 30 de zile de la înregistrarea sesizării;
  2. în vederea cercetărilor, Colegiul va delega una sau mai multe persoane dintre membrii săi, care să refere asupra cazului pe baza materialului documentar întocmit ca: declarații scrise, foi de observație, notițe și diferite alte documente;
  3. va asigura dreptul de apărare a celui în cauză. În acest scop, acesta va fi înștiințat cu 10 zile înainte de ședinta colegiului, pentru a lua cunoștință de piesele dosarului, în vederea pregătirii apărării și prezentării la termenul fixat.

În fața colegiului vor fi invitați martorii propuși de cel în cauza sau cei desemnați din oficiu, precum și specialiștii (experții) necesari sau persoane calificate din colectivul de lucru.
În mod obligatoriu va fi ascultat conducătorul unității sanitare din care face parte cel în cauza.

B. ÎNFĂȚIȘĂRI ȘI DEZBATERI

ART. 47
Secretarul citește sesizarea și referă asupra lucrărilor din dosar.
Președintele audiază martorii propuși în apărare și aceia invitați din oficiu, apoi dă cuvîntul specialiștilor chemați de colegiu și, după caz, membrilor colegiului, pentru lămurirea completă a tuturor aspectelor deontologice ale cazului, după care se dă cuvîntul celui în cauză.
Dacă dezbaterea nu a reușit să clarifice cazul, sau dacă cel în cauză lipsește justificat, soluționarea acestuia se amînă pentru alt termen, în scopul completării probelor (citarea unor martori și experti, procurarea de documente etc.).

ART. 48
Soluționarea cazurilor nu poate depăși 60 de zile de la înregistrarea sesizării.

C. MĂSURI

ART. 49
Pentru abaterile de la normele de etică profesională medicală și farmaceutică, Colegiul Central și colegiile județene și al municipiului București pot lua următoarele măsuri împotriva celor găsiți vinovați, în raport cu gravitatea abaterii:

  1. admonestare;
  2. blamare în colegiu;
  3. blamare în fața colectivului de muncă din secție sau serviciu;
  4. blamare în fața personalului medico-sanitar din unitate;
  5. blamare în fața reprezentanților personalului medico-sanitar din localitate;
  6. blamare în fața reprezențantilor personalului medico-sanitar din județ.

Cînd colegiile medicilor și farmaciștilor constată că o dată cu normele de etică profesională au fost încălcate și alte dispoziții legale de natură administrativă sau penală, pe lîngă aplicarea măsurilor prevăzute la alineatul precedent, vor sesiza, după caz, organele administrative sau penale.
O dată cu sesizarea vor înainta organelor corespunzătoare documentația întocmită cu ocazia cercetărilor făcute de colegiu, conținînd aprecieri și concluzii.
În cazul sesizării organelor administrative, colegiile vor face propuneri cu privire la oportunitatea măsurilor privind sancțiuni disciplinare, desfacerea contractului de muncă, retragerea dreptului de practică a profesiunii de medic sau farmacist, în condițiile legii. De asemenea, colegiile pot propune organelor administrative îndepărtarea, în condițiile legii, din colectivul de muncă, din oraș, municipiu sau județ.

VI – HOTĂRÎRI ȘI CĂI DE ATAC

ART. 50
Hotarîrile date de colegiile județene sau al municipiului București pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicare, la Colegiul Central. Acesta menține sau anulează hotărîrile colegiilor județene sau al municipiului București. În cazul cînd Colegiul Central anulează hotărîrea, dă îndrumările necesare colegiilor județene și al municipiului București pentru reexaminarea cazului.
După soluționare, Colegiul Central restituie dosarul împreună cu hotărîrea dată colegiului căruia îi aparține.
Atunci cînd consideră necesar, Colegiul Central poate reține și reexamina cazul, fără a mai trimite cauza colegiului care a soluționat-o. În aceasta situație, Colegiul Central va comunica hotărîrea sa colegiului județean sau al municipiului București, după caz, pentru aplicare.
Hotarîrea rămasă definitivă prin neatacarea sa sau prin hotărîrea Colegiului Central în urma contestației se aduce la cunoștința celui în cauză, precum și unității sanitare, persoanei sau instituției care a făcut sesizarea, în termen de 5 zile.
Un exemplar după hotărîrea definitivă se înainteaza Colegiului Central în același termen.
În toate cazurile, hotărîrile colegiilor vor fi aduse la cunoștința direcțiilor sanitare, în subordinea cărora funcționează unitatea la care medicul sau farmacistul în cauză este angajat.

ART. 51
După trecerea unui an de la aplicarea unei măsuri prevăzută în art. 49, cel în cauză poate cere colegiului care a dat hotărîrea ridicarea măsurii dacă în acest interval de timp nu a mai comis nici o abatere.

VII – DISPOZIȚIUNI FINALE

ART. 52
Prevederile prezentului regulament sînt obligatorii pentru toți medicii și farmaciștii din Republica Socialistă România, care practică profesiunea de medic sau farmacist (18 iunie 1970)