SCURT ISTORIC AL COLEGIULUI MEDICILOR
(extras din Medicina romaneasca - Medicina europeana 1918-1940, autor: Dan Setlacec, ed. Humanitas, 1998)
     Colegiul Medicilor a fost infiintat prin Legea Sanitara din 1930 "cu scopul de a controla practica medicala si de a veghea la pastarea prestigiului corpului medical". in 1940, intr-o dezbatere in Senat, prof. i. iacobovici avea sa declare ca este multumit ca a reusit sa introduca in legislatie constituirea colegiului, dupa infiintarea acestuia fiind adoptat si in alte tari ca Belgia, Germania, italia, Portugalia. inscrierea in colegiu era obligatorie pentru toti medicii care doreau sa obtina dreptul de libera practica si deci sa practice medicina indiferent de institutia in care functionau sau de pozitia pe care o ocupau. Masura de referea, bineinteles, si la medicii care lucrau in domeniu privat (institutii sau cabinete proprii) sau in serviciul sanitar al armatei. Colegiul avea filiale in toate judetele si in orasele mari.
      Colegiul avea o comisie de disciplina (in lege erau prezentate toate formele de delicte), autorizata sa-i urmareasca prin Parchet pe medicii care practicau medicina ilegal sau care incalcau grav legile tarii sau legile deontologice. Ulterior, pentru a judeca apelurile facute de medici la hotaririle comisiei, in componenta institutiei de apel a colegiului va fi cooptat ca presedinte un consilier al Curtii Teritoriale de apel.
      Asociatia Generala a Medicilor din Romania (a.G.M.) avea sa adopte o pozitie critica fata de infiintarea colegiului, considerand ca prin forma lui si prin dependenta de Ministerul Sanatatii, ca si prin inscrierea obligatorie, membrilor li se lua libertatea de a-si exprima opiniile, caracterul institutiei fiind predominant politienesc, motiv pentru care colegiul nu putea rezolva in libertate eventualele diferende intre medici si autoritati, mai ales cele guvernamentale. Se considera ca a.G.M., fiind o asociatie libera, era mult mai indreptatita sa rezolve astfel de probleme. in constituirea colegiului au intervenit si alte piedici. De exemplu, in Transilvania unii medici minoritari au alcatuit un colegiu propriu, cu existenta efemera. in cursul anilor (chiar in 1936) in unele filiale judetene nu toti medicii erau dispusi sa se inscrie in colegiu.
      Pricinile supuse colegiului au fost foarte diverse. De pilda, intr-un centru universitar asistentii aveau sa-si invinovateasca profesorul ca provoaca avorturi incomplete, rezolvate ulterior in clinica. ancheta va dovedi realitatea: o inscenare impotriva profesorului. in 1933, un medic ce-si defaimase fara temei in presa un coleg avea sa fie pedepsit cu avertisment, un an interdictie de practica medicala, radiere de pe tabelul colegiului si amenda. intr-o situatie similara, medicul acuzat, desi a fost gasit nevinovat, s-a sinucis. altadata, un medic era acuzat ca publica anunturi publicitare in presa nemedicala din tara si strainatate, prin care anunta ca poate vindeca atrofia nervului optic. Medicul isi va sustine nevinovatia, ceea ce se va dovedi real: sursa era ori o calomnie, ori un exces de "amabilitate" din partea unui pacient.
      Filiala din Timisoara, analizand activitatea din anul 1935, anunta ca are 347 de membri si ca organizeaza un "oficiu sindical", dupa modelul a.G.M.. in acelasi an, filiala va fixa tarifele onorariilor si va judeca abuzurile cu mostre de medicamente vandute.
      Unele filiale ale colegiului, in asociatie cu a.G.M., cu Societatea Stiintelor Medicale si cu Reuniunea Medicilor Militari au organizat sedinte stiintifice comune, filiala Dambovita publicand un buletin in care erau cuprinse conferintele sustinute in cadrul colegiului in anii 1935-1937.
      In colegiul central sau in filiale, au fost supuse dezbaterilor felurite teme: sarlatanismul, practica prin persoane interpuse, practica vindecatorilor si medicilor care folosesc remedii proprii secrete neautorizate, pretinzand ca astfel vindeca boli incurabile sau boli greu curabile, cronice. Buletinul publica in fiecare an tabelul cu medicii cu drept de practica. Ca institutie dependenta de stat, colegiul avea o mai mare putere de executie. astfel, in 1937-1938, efectuand un control inopinat, reprezentantii colegiului descopera 367 de medici cu diplome si stampile false, 65 de practicieni fara diplome, 500 fara drept de practica medicala, neinscrisi in colegiu, medici care au intre 2 si 17 firme (160 de medici aveau 863 de firme). Se vor desfiinta 1500 de firme. Se vor fixa totodata dimensiunile permise ale firmelor (20/40 cm), se va hotari ce poate fi scris pe firma si, intre altele, se vor interzice firmele luminoase. Din 1938, instituirea Constitutiei Regale va atrage suprimarea inamovibilitatii functionarilor publici. Legea colegiului va fi revizuita in 1939.
      Prin noua lege care, dupa afirmatiile prof. Nicolae Hortolomei, este prima lege de organizare a corpului medical, colegiul isi atribuie intreaga supraveghere a activitatii medicilor, definind mai bine abaterile si sanctiunile. Prof. Hortolomei , care prezinta legea parlamentului (in calitate de ministru al sanatatii) afirma: "singuri medicii pot aprecia cauzele materiale si psihologice ale unei greseli". Legea prevedea reprezentarea medicilor in parlament prin delegati alesi de colegiu (senatori). Noua lege va fi mult criticata in societati si asociatii medicale, mai ales in cadrul academiei de Medicina. Neprimind aviz favorabil de la Consiliul Legislativ, colegiul va fi institutionalizat prin decret regal.
      Din 1938, colegiul editeaza un buletin din care aflam atat problemele dezbatute cat si hotararile luate: salarizarea medicilor, valoarea onorariilor, definirea avortului criminal, definirea saracilor cu drept de asistenta gratuita, valoarea impozitelor, interdictia medicilor de a avea mai multe cabinete, interdictia de a se scrie pe firma taxa de consultatie, interdictia cabinetelor private de a se autodenumi "clinici" sau "institute", interdictia de a se acapara clentela prin intermediari (in gari, la targuri etc.) sau de a se face publicitate in conditii dezonorante (in ascensoare, bodegi, trenuri, cinematografe).
      Avand o mai mare putere executiva fata de a.G.M., care actiona doar prin interventii si perseverenta, colegiul a avut posibilitatea de a lua masuri mai eficiente. in septembrie 1940, legea colegiului se modifica, incluzand dispozitii de discriminare rasiala.