In anii din preajma lui decembrie 1989 sanatatea mintala din Armata a reprezentat o problema în rezolvarea careia au fost angrenate mai multe institutii si formatiuni medico-psihologice. La nivelul centrelor militare comisiile erau formate din medici de specialitate din cadrul Ministerului Sanatatii, seful comisiei fiind medic militar. Hotarârile erau eventual supervizate de medici militari încadrati în Spitalele sau Policlinicile Militare. Se înfiintasera si Laboratoare de Sanatate Mintala pe lânga marile orase: Bucuresti, Cluj. Selectia psihologica pentru anumite arme sau specialitati militare era asigurata de Centrul de Selectie Psihologica apartinând de M. St. M. sau Laboratorul de Selectie Psihologica a Aviatiei. Toate sectiile clinice din Armata erau pe profil neuro-psihiatric încadrate atât cu psihiatrii cât si cu neurologi cu pregatire în psihiatrie. Am considerat ca o datorie sa alaturam tabelul cu medicii de ambele specialitati, cu toti cei care si-au pus întreaga capacitate la crearea unui climat psihic sanatos în armata. Spre regretul nostru unii dintre ei ne-au parasit. Sa le pastram vie amintirea.

Alaturi de medici am enumerat si psihologii, care s-au straduit si au dovedit initiativa si pricepere. Sa nu uitam ca s-a lucrat în conditii de tensiune pentru ca Partidul Comunist nu admitea existenta nici unui eveniment deosebit în armata generat de tulburari psihice. Evenimentele din decembrie 1989 au reprezentat o încercare deosebita pentru Armata Româna, care a fost confruntata cu situatii extreme si greu de gestionat. Pe de o parte Armata Româna a fost elementul de baza a succesului Revolutiei, dar în acelasi timp a cauzat si un numar mare de pierderi umane si de raniti ca si de militari cu afectiuni de natura psihica. Pare paradoxal, dar nici dupa 18 ani de la Eve­nimente nu stim cu cine s-a confruntat Armata. Scena­riul seamana cu un fel de lupta â la Don Quijote cu fantomele, daca n-ar fi vorba de tragicele consecinte (numar mare de morti si raniti). Si asupra noastra, a celor care lucram în Spitalul Militar Central din Bucuresti s-a tras chiar daca, din fericire nu am avut victime. Pâna în prezent nu avem raspuns la întrebarile: cine tragea asupra noastra si de ce? In lucrarea de fata ne-am propus sa facem o schita de analiza asupra evenimentelor si mai ales despre aspectele psihice dominante în Armata Româna. Si noi cei din Spital am fost tensionati, timorati si speriati. Nu stiam cu cine ne luptam. Se zicea ca sunt 6 teroristi!!! Existau si tensiuni privind loialitatea între colegi. Nu stiam cine este prieten sau cine este dusman! Profitam de aceste rânduri pentru a aminti o se­rie de fapte nescrise: nimeni nu a pomenit de curajul asistentelor medicale si al infirmierelor, care chiar sub zgomotul focurilor de arma si a suieraturilor gloantelor nu au sovait nici un moment în a strabate marea curte a Spitalului pentru a duce medicamentele si hrana bolna­vilor. Macar aceste rânduri sa tina locul unui monu­ment dedicat curajului acelor femei... Mentionam înca o data ca aceasta lucrare nu are pretentia unei analize exhaustive a aspectelor cu impli­catii psihice din armata. Ne-am ferit de a da orice con­cluzii cu conotatii politice deoarece nu acestea au facut subiectul lucrarii.

Sebastian Neagu-Sadoveanu Severian Capatâna

86 pagini, ISBN 978-973-7620-23-1

Editura Maiko, 2008